Lăsaţi, vă rog, chestia cu stăpînii, că nu se potriveşte! O publicaţie, fie ea o carte, un ziar, revistă, almanah sau orice altă formulă de comunicare socială, chiar dacă poate fi redusă şi tratată doar ca o marfă...'clientul nostru, stăpînul nostru'... în realitate este nu doar mult mai mult decît atît, ci cu totul altceva. Nici cel care scrie, nici cel care citeşte, nici cel care asigură infrastructura tehnico-financiară a publicaţiei respective ori distribuţia şi întîlnirea ei cu destinatarul final nu este stăpîn în sensul absolut. Este doar parte dintr-o structură de relaţii cu mai multe puncte de sprijin şi cu grade variabile de libertate căreia, dacă i-ai luat oricare dintre componente, inevitabil se prăbuşeşte.
