Suntem în plină eră a exceptionalismului juridic, în care crize reale sau inventate, dar repetate ori de câte ori este 'necesar', devin motive de îngheţare sau chiar de abandon al drepturilor şi libertăţilor omului. În cazul României, principiile relative la caracterul exceptional şi temporar al restricţiilor de drepturi şi libertăţi, prevăzut de art. 53 din Constituţie, sunt de ani de zile ignorate (anii pandemici sunt doar o expresie a caracterului cutumiar al acestei sfinte ingnoranţe). În cazul celor 48 de state europene care au ratificat CEDO, clauzele referitoare la derogarea de la drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti, în caz de stare de urgenţă, clauze prevăzute la art. 15, rămân de faţadă.
