Filosoful Mircea Florian s-a născut la Bucureşti, la 1 aprilie 1888. A absolvit aici, în 1911, Facultatea de Litere şi Filosofie cu lucrarea ''Critica antinomiilor kantiene'', apoi şi-a continuat studiile la Universitatea din Greifswald, Germania. Obţine doctoratul în filosofie la universitatea germană în 1914, cu teza "Conceptul de timp la Henri Bergson: o cercetare critică" ("Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson: Eine Kritische Untersuchung"). În 1916 devine docent în Istoria filosofiei la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, unde va fi profesor până în 1948, cu o scurtă perioadă de întrerupere, în intervalul februarie - iunie 1940, când ţine cursuri la Universitatea din Cernăuţi. A predat istoria filosofiei, logică şi un curs de introducere în filosofie. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1914-1940, a deţinut un post de custode în cadrul Bibliotecii Centrale a Fundaţiei Regale Carol I. Din 1948, când a fost scos din învăţământ de regimul comunist, a devenit consilier ştiinţific al Secţiei de Filosofie din cadrul Institutului de Istorie şi Filosofie. A tradus din Feuerbach, Descartes, Fr. Bacon şi Aristotel. Este autorul primei istorii a filosofiei universale din cultura română: "Îndrumare în filosofie", publicată în 1922. Cartea abordează concepţii filosofice de la cele ale milesienilor, până la pragmatismul englez şi american al începutului de secol XX, cu o uvertură despre filosofia indiană, potrivit http://romanian-philosophy.ro. Printre scrierile sale, se numără: "Ştiinţă şi raţionalism" (Bucureşti, 1926); "Cosmologia elenă" (Bucureşti, 1929); "Metafizica şi problematica ei" (Bucureşti, 1932); "Empirio-criticismul şi filosofia imanenţei" (Bucureşti, 1938); "Cunoaştere şi existenţă" (Bucureşti, 1939); "Curs de logică" (Bucureşti, 1941-1942) şi "Reforma logicei" (Bucureşti, 1942). Lucrarea "Recesivitatea ca structură a lumii", apărută postum în două volume (Bucureşti, 1983, 1987), este considerată un adevărat testament al gânditorului, care propunea o nouă viziune asupra lumii şi structurilor ei fundamentale. "Florian propune o regândire a relaţiei dintre filosofie şi ştiinţă, asemenea unui raport dintre două domenii autonome, iar nu ca o ierarhie. Filosofia clarifică şi propune principii generale. Filosofia este definită de Florian drept 'ştiinţa principiilor prin care se totalizează cunoştinţa şi acţiunea, iar ştiinţele speciale sunt ajutate să sintetizeze rezultatele lor generale'. Misiunea filosofiei 'constă în a ajuta ştiinţele particulare să-şi unifice rezultatele'. Filosofia clarifică noţiuni specifice unei ştiinţe, aşa cum este noţiunea de viaţă, noţiuni pe care le regăsim în mai multe ştiinţe, aşa cum sunt noţiunile de schimbare, spaţiu, timp, evoluţie, sau noţiuni folosite de toate ştiinţele, aşa cum sunt cele de obiect şi condiţionare", scrie Constantin Stoenescu în lucrarea "Studii de istorie a filosofiei româneşti" (Vol. VI, Ed. Academiei Române, 2010). Mircea Florian s-a stins din viaţă la 31 octombrie 1960, în Bucureşti. În anul 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, potrivit acad.ro. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Gabriela Badea)   Sursa foto: Academia Romana Filiala Cluj-Napoca / Facebook.com 

Citește articolul complet pe Agerpres