Țara Românească, în secolul al XVIII-lea, apare în memoriile diverșilor călători care au tranzitat principatul valah ca un tărâm al contradicţiilor: o natură paradisiacă, cu păduri de pomi fructiferi și viță de vie care crește peste tot în care oamenii trăiesc în cea mai cruntă sărăcie și mizerie.
„Se culcă în vizuini subpamântene îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată”. Țara Românescă, în secolul 18, un paradis în mizerie
