Sunt două lucruri pe care nu le înţeleg la cei care luptă – de pe poziţii conservatoare – împotriva diversităţii. În primul rând, se înfruntă cu un inamic care nu există. Sau care – ca să fim corecţi – există la un nivel minor şi exotic. Sigur că noile generaţii vor testa mereu direcţii ciudate şi radicale: droguri, rebeliune, violenţă, sex, eliberare – astea sunt temele tinerilor, acum ca şi pe vremea lui Boccaccio, de Sade sau Sartre.
Conservatorii şi ura
