A fost nu o Odă, ci o Oază a bucuriei luni, la Ateneu. De pe scenă s-au revărsat către sala arhiplină atât efluvii sonore, cât și torenți de zâmbete, și asta preț de două ceasuri! Rar vezi un concert în care absolut toți protagoniștii – dirijor, orchestră, soliști – surâd de la prima la ultima notă!
