Am descoperit pe FB un text despre si un poem de Paul Celan, postate de poetul Alexandru Bulucz (Wie Paul Celan auf den Sechstagekrieg reagierte 1967 / Cum a reactionat Paul Celan la Razboiul de Sase Zile din 1967). Articolul „Nur mit offenen Augen kann man wirklich lieben” (Doar cu ochii deschisi poti iubi cu adevarat) a fost publicat de Marko Martin pe 12 octombrie 2012 în Die Welt si se bazeaza în principal pe un interviu luat Ilanei Shmueli în 2010, când avea 86 de ani. Shmueli, nascuta în 1924 la Cernauti, traitoare din 1944 în Israel (avea sa moara în 2011) a fost „ultima muza” (Martin) a poetului bucovinean care a ales la 50 de ani sa iasa din viata aruncându-se în Sena. Si povesteste Shmueli: „Iar apoi, când israelienii rapisera pe sest aceste barci rapide deja platite de ei din portul de la Cherbourg, ca sa le duca peste Mediterana la Haifa, ce-a mai râs Paul! Da, Paul Celan, cel altfel atât de introvertit, a râs ca eliberat, ba chiar a dansat în seara aceea de ianuarie din 1970 si a cumparat repede niscaiva delicatese pentru «ospatul victoriei» noastre – în onoarea formidabililor israelieni care au pacalit embargoul pro-arab pentru armament al Frantei într-un mod atât de inteligent.” Ca sa adauge apoi: „N-ati fi crezut asta, nu-i asa? Dar de la vizita sa aici la Ierusalim, Paul a fost ca transformat. Eu una îl cunoscusem deja în ce-am numit noi oaza noastra a poetilor, la Cernauti, unde am citit împreuna Baudelaire, dar abia dupa douazeci de ani, dupa Shoah, dupa fuga noastra, l-am întâlnit din nou. Cunoasteti rândurile pe care le-a scris imediat dupa Razboiul de Sase Zile?” Ilana Shmueli citeaza prima strofa din poemul „Denk dir”, eu o sa-l citez aici în întregime, în propria-mi traducere: Imagineaza-ti Imagineaza-ti:/ soldatul mlastinii din Massada/ se învata de unul singur ce-i patria, în/ modul cel mai indelebil,/ împotriva/ tuturor ghimpilor din sârma.// Imagineaza-ti:/ cei far‘ de ochi si forma/ te-au dus liber prin îmbulzeala, devii/ mai puternic si/ mai puternic.// Imagineaza-ti:/ propria/ ta mâna/ a tinut/ aceasta bucata/ de pamânt locuibil/ în chinuri din nou ridicat/ la viata.// Imagineaza-ti:/ asta mi-a iesit în cale,/ cu nume treaz, cu mâna treaza,/ pentru totdeauna,/ dinspre ce-i neînhumabil. În 1969, consemneaza Marko Martin, Shmueli, „ultima muza si iubita a lui Celan” i-ar fi aratat acestuia Ierusalimul si s-ar fi aflat apoi la Paris când poetul „profund traumatizat” a ales sa se sinucida la sfârsitul lui aprilie 1970. De altfel, exista si „dovada” relatiei sub forma volumului de corespondenta publicat de editura Suhrkamp (Paul Celan Ilana Shmueli Briefwechsel, 2004). Întrebata de prezent („Si azi?”), Shmueli face o declaratie care parca explica, avant la lettre, de ce s-a putut întâmpla ce s-a întâmplat pe 7 octombrie 2023: „Azi”, ar fi raspuns batrâna doamna de 86 de ani într-o „germana nuantata”, „Israelul pare sa-si fi pierdut flexibilitatea de odinioara, anume de a-si surprinde mereu numerosii dusmani. În schimb, ne lasam dusi de nas, prinsi într-o incompetenta aroganta. Asta începe cu constructia ratata a strazilor din centrul Ierusalimului si se termina la politica gresita a colonizarii sau la dezastrul cel mai recent al flotei în privinta Gazei.” (Este vorba de operatiunea militara a fortelor navale israeliene din 31 mai 2010 în apele internationale ale Marii Mediterane împotriva a sase vase civile - Gaza Freedom Flotilla, conform Wikipedia, încarcate cu ajutoare pentru Fâsia Gaza, în cursul careia au fost ucisi noua activisti si raniti zeci dintre ei, alti doi dintre acestia murind ulterior.) Poeta Ilana Shmueli, care, aflam de la Martin, a învatat pe vremuri la Cernauti engleza de la poeta Rose Ausländer (1901-1988) si a participat în 1948 la Razboiul de Independenta al Israelului (Razboiul israeliano-arab din 1948-1949), devenind mai târziu un renumit psiholog criminalist si pedagog social, este întrebata de acesta daca nu i se pare cam dur verdictul ei. „De ce?”, vine replica. „Am facut mereu naveta între limbi si lumi si-am trait mereu cu sentimentul disonantei. Spre deosebire de cei dependenti de autenticitate, însa, eu una cred ca asta poate fi si o forta, anume o provocare întru continua înnoire alerta – atât pentru individ, cât si pentru societate.” În fine, aflam si de unde vine titlul articolului – anume dintr-o scrisoare a lui Celan catre Shmueli: „Sunt bucuros ca vezi Israelul cu ochii deschisi – doar asa doara poate fi si iubit cu adevarat...” Michael Astner este poet, traducator si publicist
