Autorul serialului continua rechizitoriul erasmic al nimicniciilor mundane, în atentia Prostiei intrând de data aceasta regii si papii. Voi continua, în rândurile care urmeaza, „exercitiul de admiratie” fata de figura lui Erasmus din Rotterdam, pe care îl socotesc prototipul intelectualului ideal: rational, echilibrat, incoruptibil, imun la lingusiri, santaje si cârdasii, responsabil exclusiv fata de propria constiinta; asumându‑si, desigur, în cunostinta de cauza, riscurile izolarii în singuratatea „turnului de fildes”. Ofer în continuare cititorului interesat câteva fragmente din Laus Stultitiae, în aceeasi versiune româneasca a lui Robert Adam. Stapânitorilor popoarelor, regi si împarati, Prostia le cunoaste prea bine lacomia si cinismul, minciuna si populismul, cusururi de atunci si dintotdeauna ale „oamenilor politici”: „Cufundati într‑o viata usuratica plina de placeri, ei se îndeparteaza de orice le‑ar putea stârni cea mai mica îngrijorare si nu‑i primesc în preajma lor decât pe lingusitorii ce stiu cum sa‑i laude necontenit. Trebile tarii vor merge ca pe roate daca riga va umbla toata ziua la vânatoare, va creste armasari focosi, va vinde dregatoriile ca sa‑si umple buzunarele si va nascoci mereu alte dari ca sa împutineze avutul supusilor si sa‑l mute în visteria sa. Drept este ca nici acestea nu le fac fara chibzuinta si îsi bat capul sa gaseasca temeiuri pentru împiedicarea lor, ori sa‑si învesmânteze strâmbatatile strigatoare la cer în haina dreptatii. Ba înca se straduiesc sa‑si câstige iubirea norodului pe care îl despoaie, magulindu‑l în fel si chip. (...) Închipuiti‑va acum un domnitor cum se vad destui, nestiutor de legi, nepasator la binele obstei, vesnic umblând sa‑si ticseasca punga si sa‑si împlineasca poftele, vrajmas al libertatii, adevarului si stiintelor, judecând totul dupa patimile sale si foloasele ce i‑ar putea iesi. Pentru el binele tarii e vorba goala.” În discursul sarcastic si implacabil al Prostiei, papilor de la Roma le este rezervata partea leului. Reproduc din Elogiul nebuniei, oarecum la întâmplare, câteva fraze: „Papii, care sunt vicarii lui Iisus Hristos pe pamânt, n‑ar duce oare cea mai trista si mai obidita viata daca ar dori sa calce pe urmele Mântuitorului, daca s‑ar forta sa‑i imite saracia, muncile, învataturile, suferintele si dispretul fata de cele lumesti, de s‑ar gândi ca papa e totuna cu parinte si ca numele cu care sunt cinstiti le cere sa se arate demni de el? Dupa asemenea rationamente, ce om si‑ar mai da toata averea ca sa cumpere un scaun asa de greu de umplut, ori nu s‑ar da în laturi de la folosirea pumnalului, otravii si a altor samavolnicii pentru a‑l pastra dupa ce l‑a dobândit? De câte desfatari si înlesniri nu s‑ar lipsi papii de s‑ar hotarî într‑o buna zi sa mearga pe calea întelepciunii? (...) Dusmanii cei mai înversunati ai Bisericii sunt papii ticalosi care fac prin tacerea lor sa fie uitat numele Domnului, scot iertarea pacatelor la vânzare, îi strica învatatura prin talmaciri silnice si o duc de râpa prin pilda molipsitoare a dezmatului lor.” Sa nu uitam ca pentru asemenea cuvinte Jan Hus murise ars pe rug cu o suta de ani mai devreme, iar peste alti aproape o suta de ani, Giordano Bruno va suferi acelasi supliciu! Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca Erasmus a fost contemporan cu papii „renascentisti” Inocentiu al VIII‑lea (întemeietorul Inchizitiei), Alexandru al VI‑lea Borgia, Iulius al II‑lea (comanditarul Capelei Sixtine), care învatasera sa pretuiasca si sa colectioneze mai degraba carti si manuscrise rare ale anticilor greci si latini decât icoane si sa‑si împodobeasca bazilicile cu operele lui Botticelli, Leonardo da Vinci, Rafael sau Michelangelo. Cât de sigur pe sine trebuie sa se fi simtit prudentul Erasmus scriind asemenea „grozavii”, cât de mare îi va fi fost curajul sau, poate, mai degraba, cât de mare îi era convingerea ca autoritatea morala universala pe care o dobândise l‑ar fi protejat de bratul „Sfântului Oficiu”? Laus Stultitiae a fost scrisa cam cu vreo zece ani înainte ca Martin Luther sa afiseze pe usa catedralei din Wittenberg celebrele sale 95 de teze care vor zgudui din temelii Europa. Aici începe însa o alta poveste din fascinanta viata a lui Desiderius Erasmus Roterodamus. (Va urma) Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
