Se stinge pe 28 noiembrie 1973. În urma cu 50 de ani. Va fi oare marcata scurgerea unei jumatati de secol de la moartea autoarei lui La bal cu Marcel Proust? Nimic nu este mai putin sigur. Dintre cele trei doamne care si-au câstigat celebritatea în spatiul literar francez (si nu numai), Marthe Bibesco a avut, de departe, cea mai aventuroasa si mai complicata existenta. O demonstreaza, daca mai era nevoie, o talentata jurnalista, Aude Terray, într-o carte proaspat aparuta, Printesa Bibesco. Rebela si cosmopolita (La princesse Bibesco, frondeuse et cosmopolite, ed. Tallandier, 2023). Pentru o jurnalista care cocheteaza cu istoria, viata Marthei Bibescu este mana cereasca: prin legaturile familiale se înrudeste cu domnitori si printi care au marcat epoca moderna a Principatelor si apoi a României, îsi construieste, în Europa, o retea fabuloasa de relatii (ambasadori, scriitori, ministri etc.), cunoaste gloria, investeste enorm în Mogosoaia si face acolo un paradis, dupa venirea comunistilor la putere ramâne la Paris si pierde tot ce avea în tara, o duce tot mai greu, dar, la o vârsta venerabila, nu se da batuta – e, ca sa rezum, un caracter extrem de puternic, o luptatoare care nu ezita sa foloseasca toate armele ce îi stau la îndemâna. Sa adaug ca ar putea fi si un simbol al feminismului – îsi schimba cu dezinvoltura amantii, practica automobilismul, învatase sa piloteze un avion s.a.m.d S-a nascut în 1886 ca Martha Lahovary, alt nume aristocratic. Descopera de timpuriu literatura si face o pasiune, niciodata dezmintita, pentru Chateaubriand. E foarte tânara când se casatoreste cu George Bibescu, barbat frumos, monden si mare sportiv (si mare crai, precizare indispensabila). Îi cunoaste pe verii acestuia, Emmanuel si Antoine, ambii prieteni ai lui Proust, introdusi în lumea diplomatica si literara occidentala. Începe sa publice la Paris, are succes. Relatiile cu Anna de Noailles si mai ales cu Elena Vacarescu sunt foarte proaste, cu Anna de Noailles se vor îmbunatati ulterior, cu cealalta ajunge la conflict deschis. Cu siguranta ca pentru cititorul francez multe detalii sunt noi, întrucât autoarea a venit sa se documenteze la Bucuresti unde i s-au pus la dispozitie, cu multa amabilitate, dosarele din arhiva Martha Bibescu, ce se adauga impozantei arhive aflate în Franta. Mai ales catre sfârsitul vietii, Martha se straduia, cu o grija aproape maniacala, sa salveze si sa pastreze orice document scris, chiar si un simplu bon de la magazin. Intra în scena abatele Mugnier, personaj extraordinar, confesorul familiilor nobile si care a lasat un amplu jurnal, sursa pretioasa de informatii. Marcel Proust îi citeste textele si îi face observatii pertinente. În tot acest timp ea calatoreste enorm, poate si pentru a se detasa de prezenta sotului, care o înseala în dreapta si în stânga. E drept însa ca nici ea nu se lasa mai prejos. Oricum, viata printesei capata un nou curs si un nou ritm dupa ce se decide sa refaca palatul brâncovenesc de la Mogosoaia, cheama acolo mari specialisti – faimosul decorator Fortuny de exemplu, îl angajeaza pe foarte tânarul G.M. Cantacuzino. Când lucrarile vor fi terminate, palatul si parcul (si el reamenajat) vor deveni un centru al vietii mondene, diplomatice si politice bucurestene. Dar nu numai bucurestene. Cum spune, inspirat, Martha însasi, „Bibestii cumuleaza mai multe patrii: ei sunt cetateni ai Europei viitoare”. Nu totul este roz în viata printesei. Vrea sa fie utila în primul razboi mondial dar stârneste dusmanii, e acuzata pe nedrept. Moartea pândeste de dupa colturi si apare când nu te astepti: Emmanuel Bibescu se spânzura la Londra, în camera de hotel, Marguerite, sora Marthei, îsi trage un glont în cap tot într-o camera de hotel, Emma Lahovary, mama Marthei, e gasita spânzurata în toaletele garii din Lausanne. George se îmbolnaveste grav, Martha îl vegheaza cu un devotament exemplar, dar sfârsitul este inevitabil. Ajungerea legionarilor la putere, mai apoi intrarea în tara a Armatei rosii sunt evenimente traite cu intensitate, chiar daca scriitoarea este optimista. Avertizata de prietenii ei, ambasadorii occidentali, ca noul regim intentioneaza sa o aresteze, Martha fuge din tara, lasând însa la Mogosoaia fiica, ginerele si cei doi nepoti. Cu Mogosoaia stim ce s-a întâmplat. Cu mari greutati, dupa eforturi financiare substantiale, restul familiei e adusa în Anglia. Prinde contur acum o noua imagine a Marthei Bibescu. Printesa e în continuare îmbracata elegant, nu a pierdut secretul de a-si crea relatii, dar dificultatile financiare o îngenuncheaza nu o data. Scrie articole pentru diferite publicatii (cu conditia sa plateasca bine), face conferinte în toata lumea prin Alliance Française (care plateste foarte bine), e constrânsa sa vânda obiecte, mobila, carti, tablouri. Sta cu chirie într-un apartament foarte frumos în insula Saint-Louis, pe Quai de Bourbon, într-un imobil ce este proprietatea lui Antoine Bibescu. Ca o compensare pe care i-o ofera destinul, are parte de mai multe onoruri: e aleasa membra a Academiei Regale din Belgia, primeste – vechi vis! – Legiunea de Onoare. Se stinge pe 28 noiembrie 1973. În urma cu 50 de ani. Va fi oare marcata scurgerea unei jumatati de secol de la moartea autoarei lui La bal cu Marcel Proust? Nimic nu este mai putin sigur. În definitiv, pe zidul imobilului de pe Quai de Bourbon, nici o placa memoriala nu aminteste ca acolo a fost locuinta Bibestilor si ca, locatara cu chirie, a fost si scriitoarea Marthe Bibesco. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
