Poetii si istoricii l-au numit Eden al Asiei Centrale, perla a lumii islamice si Roma a Orientului. Sunt mii de cetati pe pamânt, iar fiecare dintre acestea are o istorie unica si un caracter inconfundabil. Dar sunt orase pe pamânt care simbolizeaza calatoria generatiilor în istorie si reflecta chipul adevarat al comunitatilor. Samarkandul s-a încapatânat sa supravietuiasca de 3000 de ani. A trait clipe de glorie, de cumpana si apoi de decadere. Portile i-au fost trecute de regi si emiri, de calatori celebri si de aventurieri, de generali si diplomati ilustri, de poeti si savanti. Iar zidurile i-au fost luate cu asalt de osteni nenumarati sau de hoti nazuind la bogatiile lui fabuloase. Arhitecti celebri au fost chemati aici din toata lumea islamica sa înalte palate, moschei si madrase cum nu s-a mai vazut. Poetii au fost ademeniti sa îi cânte farmecul si sa îi înalte ode. Pentru ca puhoaie de oameni din toate colturile uriasei Asii si a curioasei Europe erau fascinate sa îi admire cladirile fabuloase, sa cumpere marfuri scumpe ori sa spioneze în beneficiul vreunei puteri straine, geloasa pe comorile cetatii. Acesta este batrânul Samarkand. Daca teoria lingvistului Kashgar este adevarata, numele cetatii vine de la turcicul Semizkent si înseamna bogat, abundent. Si, da, tot ce a ramas în picioare din uimitorul oras de pe Drumul Matasii de odinioara îti vorbeste despre bogatie, opulenta, rafinament si maretie. Adica toate ingredientele unui trecut înaltator, demn sa fie decodificat si respectat. Sau, de ce nu, sa inspire o posibila renastere, care ar putea veni într-un viitor nedefinit. Doar s-a mai întâmplat în istorie, iar daca trecutul a servit la ceva profund misterios si seducator este ideea ca ceea ce a fost maret odinioara ar putea sa se repete. Iar daca li s-a întâmplat unora, de ce nu s-ar concretiza si aici, în Samarkand? Orasul este asezat în înfloritoarea si fertila vale a Zeravshanului, delimitat la sud de un sir de munti plesuvi, iar la nord de o zona desertica, la o altitudine de doar 725 de metri. Admiratia pentru fertilitatea solului si splendoarea naturii este celebrata în vechi mituri, la fel ca si în descrierile istoricilor si geografilor. Ajungem în Samarkand cu un tren ultrarapid si elegant, venind din Taskent. Poposim în superba gara facuta parca sa te invite sa vezi orasul. De altfel toate garile feroviare din Uzbekistan sunt edificii elegante si imbietoare. Taximetristi pentru toate tipurile de turisti, de la cei naivi la cei cumpatati, te îmbie cu oferte de pret contradictorii. Hotelul este într-o veche madrasa (scoala islamica) în inima cetatii. Un patio îmbietor, înconjurat de ziduri decorate cu ceramica smaltuita functioneaza ca sala de mese. Cupolele cetatii stralucesc sub razele unui soare dogoritor. Pretutindeni, animatie. Lume pestrita, fauna turistica cât cuprinde, mai ales italieni guralivi ori francezi pedanti. Rusii, aproape insesizabili. Se vor fi îndeletnicind cu altele, mai putin cu turismul. Strabatem strazile impecabile într-o stare de uimire perpetua. Orasul, înscris pe lista monumetelor UNESCO a primit fonduri consistente pentru restaurari, din surse guvernamentale si straine. Oferta pentru turisti este etalata copios în karavan-seraiul central, un fel de mall oriental avant la lettre, în incinta ori în launtrul moscheilor ori a madraselor. Sezonul de vârf este toamna, când orasul se umple de turisti straini. Guvernul a facut eforturi vizibile sa asigure o infrastructura de calitate. Iar aceasta chiar functioneaza. Plutim parca pe strazile cetatii ce îmi amintesc de povestile din O mie si una de nopti. Iar cetatea chiar te îmbie sa îti imaginezi orientul fabulos. Începem prin a vizita mausoleul lui Amir Timur, cunoscut la noi ca Timur Lenk, celebrul învingator al nu mai putin celebrului Baiazid Ilderim, în batalia de la Ankara, din anul 1402. Timur a fost unul din cei mai mari cuceritori din toate timpurile. De aceea a fost comparat cu Alexandru cel Mare ori Genghis Khan. A câstigat zeci de batalii si nu a pierdut nici una. În cei 35 de ani de domnie a cucerit un vast imperiu, de la Volga pâna la Gange si de la Tien Shan pâna în Bosfor. A stiut ca putini altii sa faca statul puternic si locuitorii fericiti. Iar statul creat de el a fost unul din cele mai puternice din istorie. Nici o alta putere, de la est la vest si de la nord la sud nu a putut sa stea în fata lui. A distrus bazele Imperiului Mongol si ale Hoardei de Aur. Timur s-a nascut într-un mic sat de lânga Shahrisabz, în aprilie 1336 si a murit la Samarkand, capitala uriasului sau imperiu, în anul 1405. Mausoleul Gur-Emir este o capodopera a arhitecturii islamice din Asia Centrala. Este compus din trei corpuri: portalul monumental decorat cu ceramica albastra, Kumaka si Madrasa. La mijloc se înalta impozantul dom ce adaposteste mormintele lui Amir Timur si ale familiei lui. Decoratia este în culori de albastru si auriu, într-o desavârsita armonie. Timur este celebrat pretutindeni, prin statui si inscriptii care îti vorbesc despre maretia trecutului si te invita sa reflectezi la desertaciunea vremurilor. Nimic neobisnuit. Unul din cele mai importante centre de putere si de iradiere a civilizatiei de odinioara, azi Samarkandul este un oras aproape exclusiv turistic ce comercializeaza amintirile trecutului. Daca esti curios poti afla de la localnicii mai informati cum s-a sfârsit aceasta împaratie dintre deserturi si stepe, sub cizma muscalului. Ei sunt nostalgicii maretiei trecutului. Dar sunt putini, iar daca îi iscodesti sunt dispusi sa îti vânda la preturi pentru straini amintiri interzise mult timp, precum fotografii cu ultimul emir, alungat de bolsevici, monede vechi emise la Samarkand ori artefacte arheologice stravechi. La Venetia am avut acelasi sentiment confuz cu privire la destinul vechilor cetati glorioase, bântuite azi de fantoma trecutului. Falnica Venetie îsi etaleaza impudic trecutul, invitându-te sa îi cumperi… artizanatul. La Samarkand, comertul acesta e parca mai discret. Dar tot despre saracia prezentului în raport cu trecutul este vorba. Mihai Dorin este istoric si publicist
