Problemele de sanatate implica, adesea, pe lânga un consult si analize de sânge si investigatii imagistice. Pentru un diagnostic de certitudine, medicii apeleaza tot mai des la tomografia computerizata (CT) si, uneori, si la imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN), chiar pentru acelasi caz. Cum functioneaza acest tip de investigatii, ce pun acestea în evidenta si care este diferenta dintre ele ne explica Sef lucrari Dr. Vasile Fotea, medic primar radiolog în cadrul Spitalului Clinic de Urgente ”Sf. Spiridon” din Iasi. Ambele investigatii fac parte din grupul de explorari de imagistica sectionala care sunt utilizate pentru a obtine imagini în sectiune ale structurilor interne ale corpului uman, a anatomiei acestuia. Astfel, prin comparatie cu anatomia normala a corpului, medicul specialist în radiologie si imagistica medicala poate stabili existenta unor tesuturi anormale în corp, sa le caracterizeze, si, în corelatie cu informatiile asupra simptomatologiei pacientului, analizele disponibile, istoricul personal si familial, sa ofere medicului solicitant o opinie educata privind boala (diagnosticul) de care sufera pacientul (în masura în care aceasta modifica anatomia normala la un nivel decelabil). Un lucru de care trebuie sa se tina seama este acela ca imagistica nu ofera un diagnostic anatomo-patologic (precum prelevarea de tesut anormal - biopsia) ci doar detecteaza anomalia, o caracterizeaza si ofera un diagnostic prezumtiv (cel mai probabil - dupa experienta în domeniu, sau o lista scurta de diagnostice posibile) sau/si poate duce la recomandari pentru explorari suplimentare, imagistice sau de alta natura. Ce este Computer-Tomografia? Este explorarea imagistica sectionala, care prin baleierea unui fascicul îngust de raze X în jurul corpului (pe întreaga circumferinta de 360°) genereaza imagini anatomice pe sectiune transversala (axiala) din corp. Din sectiunile axiale se pot face reconstructii în orice plan (MPR) si de volum (VRT) precum si angiografice (angiografia CT). Exista achizitii speciale cum este CT cu înalta rezolutie dedicat patologiei interstitiale pulmonare (HRCT). Ce este Imagistica prin Rezonanta Magnetica? Este explorarea imagistica sectionala care utilizând unde radio în câmp magnetic permite obtinerea de sectiuni anatomice prin corp în orice plan al spatiului. Aceasta se bazeaza pe fenomenul de Rezonanta Magnetica Nucleara, de unde si acronimul de RMN, mai popular, sub care este cunoscuta examinarea. Daca la CT din sectiunile axiale se obtin sectiuni în celelalte directii ale spatiului (datorita rezolutiei spatiale superioare) la IRM fiecare secventa se obtine în directia dorita, ceea ce înseamna o durata mai mare a examinarii. Exista si aici secvente speciale cum este difuzia (care poate ajuta în diferentierea benign versus malign), secventele angiografice (angioIRM), si diverse tipuri de contrast, cele mai comune fiind cele pe baza de gadolinium. Diferenta principala dintre cele doua examinari deriva din forma de energie utilizata pentru a obtine imaginile. De aici rezulta si principala calitate a fiecareia dintre examinari: în timp ce CT exceleaza printr-o rezolutie spatiala superioara (imagine mai fina), IRM exceleaza la rezolutia tisulara (capacitatea de a recunoaste diferente fine dintre tesuturi, mai ales în lipsa utilizarii substantelor de contrast). Substantele de contrast, bazat pe prezenta vascularizatiei diferite, în diferite tesuturi, permit caracterizarea suplimentara a acestora (rezultata din acumularea diferita a sângelui si implicit a substantei de contrast în diferite faze ale circulatiei). CT si IRM sunt explorari complementare. Ambele permit examinarea tuturor segmentelor si organelor din corp. Alegerea utilizarii uneia dintre ele sau a ambelor si în ce secventa depinde de multi factori, dificil de explicat în câteva cuvinte. Rezolutia spatiala, cea tisulara, performanta relativ la organul tinta ca si rapiditatea examinarii cu impact direct asupra volumului posibil de scanat sunt tot atâtia factori ce influenteaza alegerea metodei utilizate, legat de patologia pentru care se prezinta pacientul, de unde deriva si întrebarile clinice la care trebuie sa raspunda examinarea imagistica. Aici intervine medicul clinician care examineaza pacientul, formuleaza un diagnostic si alege explorarea imagistica care îi poate confirma suspiciunea sau macar îi poate îngusta diagnosticul diferential (lista de boli potentiale ale pacientului potrivite cu simptomatologia la prezentare). Un alt criteriu este tipul de prezentare: în urgenta sau electiv. În urgenta examinarea trebuie sa fie cât mai rapida si disponibila si acest deziderat îl realizeaza computer-tomografia. Traumatismele fie la nivelul unui segment, dar mai ales politrauma beneficiaza de examinarea CT care este rapida si permite decelarea leziunilor la toate nivelele. Alte urgente, ca abdomenul acut chirurgical, trombo-embolismul pulmonar, hemoragiile beneficiaza de asemenea de CT. Cât priveste examinarile elective, mai ales atunci când se suspicioneaza boli maligne alegerea depinde de performanta metodei vis-a-vis de organul examinat, sau volumul de scanat, uneori fiind suficient un singur tip de examinare, alteori fiind necesare ambele, pe aceeasi regiune sau pe regiuni diferite, functie de performanta la nivelul organului tinta. De asemenea, segmentul de corp de examinat este important, organul sau sistemul. Chiar în interiorul aceluiasi sistem exista diferente. De exemplu, la examinarea sistemului osteo-articular, structurile osoase beneficiaza în principal de CT, articulatiile însa, sunt cel mai bine examinate prin IRM (ligamente, capsula articulara, discurile intervertebrale). Sistemul nervos central (creier si maduva spinarii) este un alt beneficiar important al IRM, mai ales în regim electiv. În urgenta AVC hemoragic sau ischemic, traumatismele sunt rapid decelate de CT, chiar fara contrast. Riscuri si limitari legate de CT: - iradierea la CT este un risc, dar mic; astfel, examinarile trebuie efectuate pe principiul necesitatii, iar expunerea femeilor însarcinate, în special în primele 15 saptamâni de sarcina, este recomandat sa fie evitata, mai ales daca exista expunere directa a fatului; în plus, echipamentele moderne au mecanisme de limitare a expunerii la radiatii, care sa reduca doza primita de pacient. - utilizarea substantelor de contrast iodate la CT depinde de functia renala (trebuie verificata înaintea examinarii), dar chiar si pacientii cu diverse forme de insuficienta renala pot beneficia de CT cu contrast daca situatia clinica o cere, cu pregatire si asistenta adecvate pre- si post-contrast; - la persoanele care alapteaza se întrerupe alaptarea 24-48 ore dupa examinarile cu contrast, lucru valabil si la IRM; - pacientul trebuie sa comunice daca are alte afectiuni, diabet însotit de insuficienta renala cronica si tratament antidiabetic oral, patologie tiroidiana (mai ales hipertiroidie si care nu este controlata), daca este programat la o scintigrafie tiroidiana pentru a se lua decizia adecvata privind momentul examinarii; - alergia cunoscuta la iod contraindica utilizarea contrastului iodat; în afara acestei situatii, reactiile alergice la substanta de contrast nu pot fi prevazute; din fericire majoritatea sunt usoare, iar pentru cele grave, exista masuri aplicabile imediat si posibilitatea de acordare de asistenta specializata; - în unele cazuri este necesara pregatirea tubului digestiv, daca acesta este tinta a examinarii; pacientul nu va efectua examinari ale tubului digestiv cu suspensie baritata sau contrast iodat oral înaintea examinarii CT din cauza artefactelor metalice pe care le determina; - prezenta de materiale protetice metalice determina artefacte severe ce reduc calitatea examinarii; obiectele metalice care pot fi îndepartate, inclusiv bijuterii trebuie îndepartate daca se gasesc în câmpul de examinare. Riscuri si limitari legate de IRM: - nu poate fi efectuata pacientilor care au în corp materiale fero-magnetice (clipuri metalice, stent-uri sau proteze) sau implanturi electronice (stimulator cardiac); în general, prezenta oricaror implanturi trebuie comunicate medicului radiolog, pentru a se aprecia posibilitatea de examinare, existând actualmente si implanturi care permit accesul la IRM (acest lucru trebuie certificat cu siguranta în documentele medicale si asumat de medicul curant si pacient), respectiv prezenta unora care desi nu sunt feromagnetice pot determina artefacte care sa afecteze calitatea examinarii; - claustrofobia nu permite efectuarea IRM, decât, eventual, cu sedare; aceasta este necesara si la copii mici, pacienti agitati (realizata de medic ATI); - desi studiile existente nu au dovedit ca exista riscuri, semnificativ statistic, cele potentiale în aceasta perioada de dezvoltare, ca si rezolutia scazuta relativ la volumul mic de examinat conduc la recomandarea de a se evita în primul trimestru de sarcina; - zgomotele generate în cursul examinarii sunt controlate cu casti care sa le estompeze si în care pacientii pot asculta muzica; - în timpul examinarilor lungi pacientii pot experimenta încalzirea corpului; de asemenea, persoanele cu tatuaje pot avea senzatie de caldura la nivelul acestora, unele cerneluri continând pigmenti metalici; - substantele de contrast - desi se considera ca afecteaza mai putin functia renala, în realitate trebuie luate si aici aceleasi masuri de precautie ca în cazul CT. Atât CT cât si IRM ofera informatii importante necesare pentru un diagnostic corect si implicit a unui tratament corect. În obtinerea acestui deziderat, pacientul trebuie sa colaboreze atât cu medicul clinician cât si cu medicul imagist, furnizând toate detaliile si documentele medicale de care dispune si cooperând cât de bine poate, atât în ceea ce priveste pregatirea examinarii (când este necesar) precum si în timpul examinarilor.
