Echipajele de la SAJ au fost chemate, de multe ori, în ultima clipa, în situatii disperate. În valul patru au vazut ieseni infectati care aveau saturatii de oxigen de numai 40- . Au stat ore în sir cu un bolnav în curtea spitalului, pâna se termina oxigenul, asteptând eliberarea unui pat. Din cauza faptului ca o parte din personalul SAJ se îmbolnavea sau intra în izolare, cei care ramâneau faceau ture suplimentare una dupa alta Valul patru al pandemiei a fost unul dur pentru pacientii infectati cu SARS-CoV-2 si în acelasi timp a fost cel mai dificil pentru membrii echipajelor medicale ale Serviciului de Ambulanta Judetean (SAJ) Iasi. „Ziarul de Iasi” a discutat cu membri a doua dintre echipajele medicale care au mers în ultimii doi ani zi de zi în ajutorul celor care se luptau cu COVID. Deja acestia se gândesc cu teama la cum va arata valul cinci al pandemiei în conditiile în care oamenii respecta tot mai putin masurile de protectie, numarul persoanelor care se vaccineaza este din ce în ce mai mic si teoriile conspiratiei nu înceteaza sa apara. Angajatii SAJ trag si câteva concluzii – foarte multi oameni refuza sa vada realitatea si cred tot ce aud din surse neverificate, le este tot mai teama sa ajunga la spital si stau acasa pâna în ultimul moment, sperând ca le va fi mai bine. „Apartinatorii vor sa facem orice se poate si noi facem ce putem, dar nu întotdeauna depinde de noi. Am avut oameni care spuneau sa mai facem ceva pentru mama lor, macar sa traiasca pâna saptamâna viitoare, când era ziua nepoatei”, a povestit asistenta Adriana Ciapa. Asistenta Adriana Ciapa si ambulantierul Bogdan Ciobanu Pacienti în stare grava care s-au tratat dupa ureche Asistenta medicala Adriana Ciapa si ambulantierul Bogdan Ciobanu povestesc ca desi formeaza un echipaj medical de câtiva ani si au fost împreuna la multe interventii dificile, accidente rutiere sau solicitari la care puterea lor era limitata, ceea ce au vazut în timpul pandemiei a fost ceva diferit. Mai ales în valul patru, care a fost din punctul lor de vedere unul extrem de dur, în care au ajuns la cazuri mult mai grave. „În comparatie cu celelalte valuri, acesta a fost mai greu, au fost pacienti mult mai speriati, cu o evolutie mult mai rapida, cu o stare critica mai avansata fata de pacientii din alte valuri. Daca la valurile anterioare mergeam la pacienti cu saturatii de 80-, la aceasta valoare fiind nevoie de intubatie, acum am gasit persoane cu saturatii de 40- unde trebuia sa intervenim foarte repede. În astfel de situatii familia nu întelegea cum e posibil asa ceva daca în urma cu câteva minute persoana respectiva era bine, vorbea cu ei, acum ce s-a întâmplat?”, a povestit asistenta Adriana Ciapa. Asistenta Adriana Ciapa si ambulantierul Bogdan Ciobanu La un astfel de caz a fost recent echipajul medical – o familie întreaga era depistata cu COVID, însa pe femeia mai în vârsta din familie nu au testat-o si i-au administrat medicamente si antibiotice fara sa ceara sfatul unui medic. Abia atunci când au vazut ca se simte tot mai rau au sunat la 112. „Când am ajuns, am vazut dupa cum respira ca este o problema majora, am solicitat imediat o masina cu medic, starea doamnei continua sa se înrautateasca, avea o saturatie de 40-. Când a ajuns echipajul cu medic, imediat a trebuit sa fie si intubata. Familia efectiv nu întelegea, erau disperati, spuneau ca nu înteleg medicina, cum se poate asa ceva, acum câteva minute vorbea cu ei si era bine”. Asistenta povesteste ca dupa atâtea interventii a ajuns sa îi identifice pe pacientii infectati cu COVID dupa cum respira, chiar si înainte de a afla care sunt alte simptome. Oamenii se tem si suna foarte târziu la 112 Una dintre caracteristicile valului patru a fost tendinta oamenilor de a cere foarte târziu ajutor din partea specialistilor. Au ales sa stea acasa, sa se trateze singuri si sa spere ca nu va fi cazul sa ajunga la spital pentru ca stiau ca este posibil sa nu aiba loc sa fie internati din cauza numarului mari de cazuri. „Ne întrebau «daca ne duceti la spital o sa avem loc, o sa avem oxigen?» Spuneau ca mai bine sa nu mai mearga, sa ramâna sa moara acasa. În perioada aceasta a trebuit sa fim mai mult psihologi, medicina cadea cumva pe planul doi. Adica trebuia în primul rând sa le dam o încredere ca va fi bine, ca depinde si psihic de el cum va lupta si cum va reusi. Si sa stiti ca pâna la urma au mers la spital si s-a gasit si loc pentru ei”, a mai completat asistenta. Asistenta Adriana Ciapa si ambulantierul Bogdan Ciobanu Însa, membrii echipajelor spun ca s-a schimbat foarte mult si relatia dintre ei si pacienti sau apartinatori. Ceea ce a ramas la fel înca este modul în care sunt asteptati sa ajunga în casa lor – oamenii mai vad în ei o speranta. „Apartinatorii aveau alta stare când ajungeam înainte, acum sunt agitati, speriati, e cumva o tensiune care a aparut. Orice persoana care are pe cineva în familie în aceasta situatie simte ca am ajuns târziu, cred ca din aceasta teama, încearca sa caute un vinovat pentru asta si noi suntem primii care ajungem”, a mai spus Adriana Ciapa. În valul al patrulea au fost si extrem de multe solicitari într-o zi, în vârful valului fiind înregistrate chiar si 500 de solicitari pe zi, în medie 20 de solicitari într-o ora, în conditiile în care înainte de pandemie numarul solicitarilor era de aproximativ 350. „De multe ori, fiind multe solicitari, nu exista niciun echipaj liber si e normal sa se ajunga mai târziu decât se asteapta cei care au apelat. Daca avem o interventie în judet la câteva zeci de kilometri, e clar ca ajungem la mai putine”, a precizat ambulantierul Bogdan Ciobanu. Membrii echipajelor au trebuit sa îsi arate taria de caracter în situatii extreme în care nici ei nu pot face mai mult nu doar în perioada pandemiei. „E nevoie de un autocontrol foarte puternic în situatiile disperate în care se afla apartinatorii. Unii ne privesc cu o anumite duritate si altii ca si cum esti ultima speranta, esti cineva care atunci când ai intrat în casa lor ai putea sa faci niste minuni, îsi doresc sa faci ceva, orice, însa pe noi uneori situatia ne depaseste”, a mai spus Adriana Ciapa. Au lucrat si noapte dupa noapte Pe lânga suprasolicitarea cauzata de numarul mare de interventii la care au trebuit sa ajunga, cei de la SAJ s-au confruntat si cu situatiile dificile în care au tinut locul colegilor care s-au îmbolnavit. Astfel, nu au fost putine momentele în care au fost nevoiti sa lucreze tura dupa tura pentru a face fata apelurilor telefonice si sa suplineasca lipsa celorlalti. „A fost nevoie de ture suplimentare, adica sa fim chemati în tura noapte dupa noapte sau zi dupa zi, ca sa putem umple golul pentru ca nu era personal. Nici nu ai cum sa spui ca nu vii, e o situatie deosebita”, a precizat Constantin Filip, ambulantier. Daca, în primul val, totul era necunoscut, si din aceasta cauza, nivelul de stres era mult mai mare, în timp, s-au obisnuit cu noua situatie si au învatat cum sa se protejeze. „La noi în general este un sector mai greu în urgenta, însa de când a venit pandemia a fost mult mai dificil pentru ca si timpii la o solicitare s-au marit. Daca mai vine un episod la fel, va fi foarte epuizant. Noi pâna acum am facut fata, dar ne-ar prinde bine sa fim mai multi, sa fie suplimentat personalul. În perioada de vârf erau si foarte multe recoltari la domiciliu, în acelasi timp s-au mai îmbolnavit colegi. Ne împarteam si noi cum puteam, au fost multi pacienti care stateau panicati acasa, se decompensau si chemau ambulanta în ultimul moment, iar atunci ajungeau la spital cu saturatie mica”, a precizat asistentul Florin Bârlescu. Medicul Nicolae Puha, asistentul Florin Bârlescu si ambulantierul Constantin Fili „Stateam si patru ore cu pacientul în masina pâna se gasea un loc” Membrii echipajelor sunt dezamagiti de faptul ca dupa doi ani de pandemie foarte multi oameni înca nu sunt constienti de gravitatea situatiei în care ne aflam. Un exemplu în acest sens este momentul în care ambulantele stateau ore întregi la rând în curtea spitalelor pentru ca nu erau locuri libere, însa oamenii nu credeau ca imaginile sunt adevarate. „În valurile trei si patru problema cu statul la rând la spital pentru ca nu erau locuri libere a fost destul de serioasa. Stateam si trei-patru ore cu pacientul în masina pâna se gasea un loc, se termina si oxigenul din masina”, îsi aminteste medicul Nicolae Puha. Medicul Nicolae Puha, asistentul Florin Bârlescu si ambulantierul Constantin Fili Desi nu pot spune ca pandemia a fost cel mai dificil moment din cariera lor, cei de la SAJ spun ca fiecare zi a fost si înca este o provocare cu care s-au obisnuit, dar care înca îi epuizeaza. Medicul Nicolae Puha spune ca unul dintre cazurile care l-a marcat în perioada pandemiei este cel al unui tânar de aproximativ 40 de ani, depistat cu COVID si fara nicio alta problema de sanatate, care a sunat la 112 pentru ca nu se simtea bine. Spunea ca e obosit, nici nu poate sa mearga, iar când echipajul a ajuns la el acasa, plamânii sai functionau doar la 60- din capacitate.
