Pandemia a adus mari transformari pe piata muncii, privilegind lucrul acasa si reuniunile pe zoom. Daca pot sa-mi aleg modalitatea de munca, de ce nu as proceda la fel cu concediile? Întrebarea este daca aceasta alegere e realmente libera sau e si ea supusa unor constrângeri, dând doar iluzia libertatii. Gratie unor misterioase resorturi, sfârsitul vacantei este marcat de aparitia a numeroase texte despre vacanta. Ieri, editorialul din Ziarul de Iasi semnat de domnul Ioan Alexandru Tofan era despre vacanta. Saptamâna aceasta, paginile tematice din Dilema veche au drept obiect stresul vacantelor. Luasem hotarârea sa scriu despre vacante înainte de a vedea ca si altii au avut aceeasi idee. A pune în oglinda diferitele opinii e, în aceste conditii, o operatie inevitabila. Am mai evocat, cu diferite ocazii, modul în care îmi petreceam vacantele. Înainte de 1989 mergeam la Agapia, mai rar la Sinaia, iar în anii ’80, invariabil, întâi la Valea Vinului, apoi, în septembrie, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Si la Valea Vinului era o Casa a scriitorilor, numai ca mult mai modesta. În legatura cu Agapia îmi amintesc o întâmplare care realmente m-a marcat. Într-o zi m-am întâlnit cu o cunostinta, cineva care avea o ruda într-un mare oras occidental si care mergea acolo în fiecare an. Schimbam câteva vorbe, cunostinta îmi spune ca pleaca la vara din nou în frumosul oras vestic dupa care ma întreaba ce planuri am eu. „Merg la Agapia, cu copiii, ca de fiecare data”, îi raspund, la care respectiva persoana exclama: „Vai, ce frumos ! Vai, ce te invidiez !”. Din acel moment am devenit refractar la formula „te invidiez”, nu o folosesc niciodata si ma crispez când altii o utilizeaza. Daca în acei ani a petrece o vacanta în strainatate era privilegiul unei minoritati, astazi a devenit o practica banala. Dar, evident, nostalgicii vor continua sa evoce duios concediile prin sindicat la Sovata sau la Eforie Sud. Impedimente de ordin familial m-au împiedicat sa merg în vacanta vara aceasta. Nu ca în anii trecuti as fi facut cine stie ce calatorii, dar tot mai trageam o fuga pâna la Sucevita, iar în septembrie îmi luam portia de trei saptamâni de Paris. Mai înainte era o luna, am redus-o la trei saptamâni acum m-as multumi si cu doua daca as putea. Ca sa fac haz de necaz: am evitat, vorba celor de la Dilema, stresul vacantelor. Realitatea este ca vacantele nu mi-au provocat niciodata stari de stres, dimpotriva, am reusit sa ma deconectez si – cum se zice – sa-mi reîncarc bateriile. Si, la urma urmelor, de ce trebuie musai sa mergem în vacanta vara? Este ideea pe care o sustine, în editorialul amintit, domnul Ioan Alexandru Tofan si pe care o regasesc în niste articole din presa straina, semn ca avem a face cu un subiect la moda. Iata despre ce este vorba. Si-a facut loc, în ultimele decenii, proiectul unor vacante – cum sa le spun? – „la discretie” sau „la liber”. Ai, de exemplu, trei saptamâni de concediu anual? Le poti lua când vrei, le poti împarti cum îti este la îndemâna, doua-trei zile acum, alte doua zile atunci când simti nevoia sa te mai odihnesti, si tot asa, Proiectul nu vine pe un teren virgin. L-au încercat, în Franta, câteva întreprinderi si societati – Indeed, RH Supermood, Luko. În Statele Unite, câtiva „grei” – IBM, Microsoft, Netflix. Rezultatele sunt, deocamdata, neconcludente. Unii se declara satisfacuti, altii sunt categoric împotriva, majoritatea îsi manifesta scepticismul. Printre riscurile invocate: dezorganizare, aparitia de conflicte, imprevizibilitate. În definitiv, e un fenomen pe care trebuie sa-l situam într-un cadru mult mai larg, alaturi de – spre exemplu – inteligenta artificiala si automobilele autonome. Pandemia a adus mari transformari pe piata muncii, privilegind lucrul acasa si reuniunile pe zoom. Daca pot sa-mi aleg modalitatea de munca, de ce nu as proceda la fel cu concediile? Întrebarea este daca aceasta alegere e realmente libera sau e si ea supusa unor constrângeri, dând doar iluzia libertatii. E posibil, astfel, ca oamenii sa ajunga în situatia tipografului din schita lui Caragiale Repaosul duminical care, nestiind cum sa-si foloseasca ziua libera, se îmbata crunt, dar, bautor cu experienta, merge proaspat ras si cu capul limpede luni dimineata la munca. Pentru ca, daca mergem pe principiul concediului „la liber”, poti s-o faci lata ori de câte ori ai chef. Pentru ca nu întâmplator cineva, vorbind despre vacanta, folosea formula „anestezie estivala”. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
