Irene Vallejo aduce un cald, vibrant omagiu cartii si lecturii. Cartea va rezista, ne asigura autoarea. Va rezista fiindca face parte din acele artefacte care au învins timpul – roata, scaunul, paharul s.a.m.d. Va rezista si când instrumentele de ultimul racnet din zilele noastre, telefonul mobil, tableta, laptopul etc. vor disparea înlocuite de alte instrumente mai performante. Si asta deoarece „cartile au voce si vorbesc salvând epoci si existente”. Infinitul într-o trestie este un admirabil si pasionant omagiu adus cartii. Din necesitati profesionale, dar si din pura placere am citit multe studii si eseuri despre istoria cartii si a lecturii. Ca subiectul este în continuare unul stimulator o dovedeste foarte frumoasa carte semnata de Irene Vallejo Infinitul într-o trestie (traducere de Silvia-Alexandra Stefan, editura Pandora M, colectia Anansi, 2022). Doua caracteristici particularizeaza demersul Irenei Vallejo. Mai întâi, naveta permanenta între trecut si prezent. Trimiterile la prezent au rolul de a face mai accesibile unele consideratii savante si de a sublinia, totodata, continuitatea peste secole a marilor teme legate de lectura si de cartea ca obiect. „Actualizarile” sunt de-a dreptul amuzante atunci când se stabilesc analogii cu filmele unor mari regizori; sunt astfel citati Clint Eastwood, Tarantino, Wim Wenders, John Ford, Claude Chabrol, Scorsese etc., asocieri inteligente si deloc fortate. A doua caracteristica este ca autoarea se ocupa de antichitatea greco-romana, optiune temerara care însa nu a împiedicat ca aceasta carte sa devina un best-seller international. Stim cu totii cât de napastuite sunt la noi limbile clasice, de greaca nu mai vorbesc, dar si latina, cu toate ca ne batem în piept si ne laudam cu romanitatea noastra. Nici în alte tari lucrurile nu stau foarte bine, dar parca nicaieri nu vedem atâta dezinteres fata de civilizatia si cultura care au stat la baza spiritualitatii europene. Irene Vallejo se plimba cu o dezinvoltura cuceritoare în lumea Greciei si a Romei antice. Aflam, astfel, o multime de lucruri despre Biblioteca si Muzeul din Alexandria, amanunte gasite în diferite surse istorice. Un anume Demetrios din Falera a inventat meseria de bibliotecar, dupa ce învatase de la Aristotel cum se organizeaza o biblioteca. Totusi, parintele bibliotecarilor este Callimachos din Cirene, cel care, în secolul al III-lea î.Hr., a realizat un catalog al cartilor aflate în Biblioteca din Alexandria si a pus bazele stiintei bibliografice. Stiati câte biblioteci au existat între anii 1500 si 300 îHr.? 55, în Orientul apropiat si niciuna în Europa. Astazi, în Spania sunt 4649 de biblioteci publice, 97- din populatie beneficiaza de cel putin o biblioteca publica în zona în care locuieste. Prima biblioteca publica a fost fondata tot la Alexandria, de catre Ptolemeu al III-lea, care a construit lânga biblioteca cea mare una mai mica, deschisa tuturor doritorilor. Dupa distrugerea bibliotecilor elenistice si romane, prima biblioteca publica din Europa a fost inaugurata în 1444 la Florenta. La Roma, înca din secolul I îHr., existau librarii, unde de fapt se copiau texte. Acestea au fost multa vreme, se stie, sub forma de suluri, dupa care a aparut codexul si dupa aceea cartea. În anul 350 erau la Roma 92 de biblioteci. O revolutie în istoria umanitatii este inventarea alfabetului, mai importanta, crede Irene Vallejo, decât internetul. Scrisul s-a nascut din ratiuni practice (se tinea socoteala bunurilor, a animalelor etc.) dupa care a facut posibila transmiterea operelor literare. Astazi, în lume, apare o carte la fiecare jumatate de minut! Ne mai poarta Irene Vallejo, ghid competent si priceput în a ne stârni curiozitatea, prin operele lui Homer, Eschil, Sofocle, Euripide, Hesiod, Xenofon, Plutarh, Sapho, Martial, Catullus, Horatiu, Ovidiu etc., etc. Îi reciteste pe acesti autori cu un ochi proaspat si arata, de fiecare data când e posibil, cât de actuali sunt. E încântatoare aceasta plimbare prin literatura antica si care ar putea reprezenta, pentru multi, descoperirea unui continent necunoscut. Nu am sa-i fac autoare decât un repros: desi se declara împotriva nebuniei woke si a cancel culture, face totusi mici concesii corectitudinii politice. E totusi deplasat sa-i reprosezi lui Harold Bloom ca a venit cu o versiune personala a canonului literar „nerusinat de anglo-saxona, alba si masculina”. Astfel de derapaje sunt foarte putine într-o carte de 600 de pagini care se citeste cu un interes constant. Si, în definitiv, aspectul cel mai important este ca Irene Vallejo aduce un cald, vibrant omagiu cartii si lecturii. Cartea va rezista, ne asigura autoarea. Va rezista fiindca face parte din acele artefacte care au învins timpul – roata, scaunul, paharul s.a.m.d. Va rezista si când instrumentele de ultimul racnet din zilele noastre, telefonul mobil, tableta, laptopul etc. vor disparea înlocuite de alte instrumente mai performante. Si asta deoarece „cartile au voce si vorbesc salvând epoci si existente”. Infinitul într-o trestie este un admirabil si pasionant omagiu adus cartii. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
