Luni seara, Institutul francez a fost gazda unei dezbateri denumita „Club 8 si Vector, o istorie culturala”. Invitatii directorului Institutului francez din Iasi, Vincent Henry, care si-a asumat si postura de moderator, au fost scriitorii Dan Lungu si Radu Andriescu, artistul vizual Matei Bejenaru si curatorul & teoreticianul Catalin Gheorghe. Data fiind distributia speakerilor, pe cât de atractiva, pe atât de echilibrata sub raportul literatura - arte vizuale, publicul, care a umplut sala Benjamin Fondane, a parut a respecta si el proportia: doar pe jumatate dintre cei prezenti îi întâlnesc la expozitiile de arta contemporana pe care le frecventez. Pretextul acestei dezbateri a fost aparitia, la editura Muzeului Literaturii din Bucuresti (cum aveam sa aflu mai târziu, pentru a nu crea discutii inutile), a cartii lui Dan Lungu intitulata sugestiv „Club 8: fata, profil, spate”. Volumul, din care a fost citit doar cuprinsul, pentru a ne putea face o impresie despre continut, prezinta istoria de la finalul anilor ‚90 si începutul anilor 2000 a grupului de scriitori ieseni dintre care s-au remarcat, ca fondatori ai asociatiei omonime, Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Mirel Cana, Gabriel H. Decuble, Radu Pavel Gheo, Paul Gusbeth Tatomir, Dan Lungu, Ovidiu Nimigean si Radu Parpauta. Dupa introducerea lui Dan Lungu, care a relatat inclusiv episoade savuroase din acei ani, au urmat completarile lui Radu Andriescu, care a mentionat cu fair-play existenta unui cenaclu paralel, al (si mai) tinerilor scriitori, intitulat „OuTopos”, unde au activat, printre altii, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Codrin Dinu Vasiliu, Livia Iacob, Sonia Bulei, Zara Briscan, Elena Coman, Bogdan Cretu sau Dumitru Munteanu. Odata cu interventia lui Matei Bejenaru, discutia a virat puternic spre artele vizuale. Cu ajutorul unui videoproiector, pe perete a aparut un grafic care schematiza fenomenul Periferic, cea mai importanta manifestare din zona artelor vizuale din România, întâmplator suprapusa peste aceeasi perioada în care se afirma Club 8. De altfel, primele colaborari între Dan Lungu si Matei Bejenaru au aparut în acele vremuri si au continuat, de-a lungul timpului, concretizându-se într-o carte despre cartierul Tatarasi (2007) sau printr-un proiect de cercetare, Prut (2011 - ), transformat între timp în carte de artist si baza de date cu peste 1500 de negative. Cu un nume inspirat ales, Periferic, care scotea în evidenta dezbaterea relatiei dintre centru si margine, evenimentul a început ca un festival de arta performativa (performance art). Cu ajutorul unor finantari externe si entuziasmului unui grup de tineri coagulati în jurul sau, primele editii ale Periferic au beneficiat de prezenta unor artisti si curatori destul de importanti, care au pus Iasul pe harta artelor vizuale europene. N-am cum sa nu mentionez aici spumoasa relatare a lui Matei Bejenaru, care ne-a povestit cum, într-o perioada în care cardurile bancare erau o raritate, a venit cu o sacosa de bani pentru festival, pe trenul de noapte de la Bucuresti la Iasi. Ulterior, festivalul s-a transformat în bienala, devenit cel mai relevant dintre evenimentele de arta contemporana din România de aceasta factura (cel putin pâna la aparitia Art Encounters la Timisoara, în 2015). O temere destul de surprinzatoare, exprimata de unul dintre vorbitori, a întrunit consens în timpul discutiilor din timpul dezbaterii, dar si celor informale, de dupa: pentru artele vizuale din Iasi, contextul actual este mult mai dificil decât cel în care Club 8 si Vector au ajuns la apogeul activitatilor lor. Interesul Occidentului pentru arta din Europa de Est (si finantarea ei) s-a diminuat, iar discursul populist, nationalist, conservator si ortodoxist pune presiune atât pe putinele resurse locale, cât si pe colonizarea spatiului public cu forme de arta pe care Matei Bejenaru le numeste „pasuniste”, „anacronice”. Tot el a criticat puternic lipsa de reactie a intelectualilor cu privire la arta de slaba factura promovata în spatiul public si modalitatile netransparente de acordare a finantarilor pentru clientela politica, în detrimentul sectorul cultural independent. Nostalgic cu privire la modul în care el si generatia sa s-au implicat în organizarea unor evenimente culturale, Catalin Gheorghe a deplâns lipsa unor initiative cu bugete mici sau chiar zero-budget, uitând totusi ca reprezentantii Generatiei Z au alte interese si modalitati de implicare. Chiar daca sunt mai deschisi si expusi catre un tip de voluntariat punctual în cadrul unor evenimente culturale, adolescentii si studentii din zilele noastre îsi exprima foarte clar pretentiile materiale în cazul unei activitati mai sustinute. În perioada anilor 2000, simpla implicare într-un eveniment major era o miza pentru multi, care se considerau chiar norocosi ca pot participa, dar atitudini similare sunt cu totul exceptionale azi. Daca membrii Club 8 s-au manifestat initial mai mult individual, prin intermediul carierelor lor, Periferic s-a pozitionat mai bine institutional, ramânând un reper în documentele de istorie recenta a artelor vizuale. Ulterior însa, scriitorii au reusit sa ocupe pozitii de putere la conducerea unor institutii de profil, fapt care le-a permis promovarea pe scara larga a literaturii contemporane, inclusiv prin organizarea unui festival gen FILIT, de impact major nu doar în comunitate. Pe de alta parte, preocupati de a obtine recunoastere internationala pentru partea din scena pe care o reprezentau si pentru ei însisi, artistii si teoreticienii din zona artelor contemporane nu s-au angajat (voit sau eliminati de reprezentantii curentelor traditionaliste) în administrarea unor institutii relevante. De aceea, în numele artei contemporane vorbesc la Iasi diverse voci, nu doar ale celor validati international de lumea artei, ci si ale unor artisti în viata, contemporani cu noi, dar a caror practica este departe de temele, metodele, instrumentele si conceptele prin care se manifesta la nivel global arta contemporana. De aceea, ceea ce se va întâmpla cu Baia turceasca, viitor Centru International de Arta Contemporana, este crucial pentru mostenirea pe care cei din generatia Vector & co o vor lasa comunitatii: câteva pagini de istorie entuziasta, usor naiva în inocenta ei, cu un caracter singular, exceptional, sau educarea, cresterea si permanentizarea unui sistem functional pentru artisti si al unui public dedicat, care sa asigure continuitatea artei contemporane sincronizate cu ceea ce se întâmpla în marile institutii de profil din lume. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
