Subiectul acesta deschide discutii nesfârsite. Exista multe tipuri de tulburari, dar una este la ordinea zilei în plin miez social: megalomanie, narcisism, iluzii de grandoare, fantezii debordante de succes. Vorbim, desigur, despre psihopatie, impostori si sarlatani si cazuri celebre: despre Anna Anderson, care a pretins ca este Anastasia, fiica tarului Nicolae al II-lea al Rusiei, marea ducesa Romanov, omorâta, de altfel, împreuna cu familia sa, în 1918, de catre bolsevici, despre Victor Lustig, care a vândut Turnul Eiffel de doua ori pretinzând ca e oficial guvernamental responsabil cu vânzarile, despre Ferdinand Demara, personaj care si-a petrecut jumatate din viata jucând multiple roluri pentru care nu avea nici o pregatire - al unui calugar, psiholog, profesor universitar si avocat, editor, cercetator în domeniul oncologic. Ne apropiem de timpurile noastre si de malul Bahluiului: o doamna consilier judetean PSD Iasi a fost trimisa în judecata pentru ca si-a falsificat diploma de bacalaureat, aceasta având, de fapt, doar 9 clase absolvite. Impostori si sarlatani. Sunt termeni sinonimi sau exista o diferenta? Cu siguranta da, sarlatanul nu îsi poate exercita arta manipularii, fara a fi, în primul rând, un impostor. Impostorul a muncit la construirea unei identitati false, sarlatanul, însa, face, credem, mai mult - da glas fraudei, o propovaduieste oriunde, la locul de munca, pe internet, la festivaluri, în grupul de cunoscuti. Sarlatanul pare sa detina, în ochii publicului, arta vindecatorului, a salvatorului, a marelui artist, a calauzirii spirituale. Adeseori mediocru sau cu vagi cunostinte în domeniul unde braveaza ca expert, lucreaza sa cucereasca si sa hipnotizeze micul public sau mase mari, prezentându-si bunurile pe care le creeaza ca fiind miraculoase, vindecatoare pentru trup sau suflet si, pe sine, ca profesor al domeniului, întelept, chiar si geniu. Fiecare epoca si fiecare tip de societate au, fara îndoiala, impostorii si sarlatanii sai: materie, stil, metode si audienta care se lasa vrajita, dar amestecul de ingrediente ramâne aproape neschimbat. Între Renastere si Iluminism, imaginea sarlatanului a fost construita nu numai din falsificarea adevarului si goliciunea discursurilor, o trasatura constanta, ci mai ales prin scenarii misterioase, alchimie, magnetism, masti exotice, cunostinte oculte, puteri speciale. Sarlatanul era, în primul rând, un vindecator ale carui promisiuni veneau sa aduca schimbari decisive si eliberatoare sau revenirea la puritatea originala. Radacina credulitatii era superstitia magica si religioasa. În vremurile noastre, radacina vine din cultura si/ sau din mai multe culturi amestecate între ele, în care coerenta logica si certitudinile nemotivate coexista adesea. Superstitia sau alchimia se pot prezenta, asadar, de la caz la caz, acum fie ca o stiinta exacta suta la suta, ca o întoarcere la natura, la sursa pamântului - sursa întregii sanatati, fie ca o filozofie „esentiala” care interpreteaza si prevede totul datorita a doua sau trei formule sugestive, fie ca întelepciune si iubire conectata la Univers propagata de diversi guru si lideri spirituali, fie ca autoritate a unor indivizi care au devenit incontestabili prin functiile publice pe care le detin. Astazi, când piatetele de altadata sunt înconjurate de supermarketuri, sarlatanul, precum cel din pictura lui Bosch, ce lasa publicul cu gura cascata, pare sa aiba un rival cu o arma feroce: reclama sau publicitatea. Sarlatanul lui Bosch sau Borges sau al lui Grigore Alexandrescu, au disparut, a aparut, însa, noul sarlatan care prescrie, contra cost, diete bazate pe 5 tipuri de seminte si 10 oua fierte pe zi, practica coaching si parenting dupa doua saptamâni de curs, studiu si certificare online, recomanda ceaiuri sau tratament cu suplimentece garanteaza o viata lunga si sanatoasa. Publicitatea e arta prin care sarlatanul nou ademeneste publicul sa intre în plasa lui si, odata prinsi, multi nu mai gasesc scapare: se cumpara în lume milioane de papucicare vindeca micoza, ciorapi care estompeaza varicele, plasturi care garanteaza ca vei renunta la fumat. Sarlatanul de tip nou are si el maimuticile lui, ca cel de odinioara, naivii consumatori. „Draga, mi-am cumparat ieri o crema handmade care face minuni, ti-o recomand, trebuie sa o ai!” „Am baut o saptamâna numai shake-uri de la FraierLive, ma simt ca la 19 ani, nu ti-ar strica o cura!” Azi ca si ieri, ratiunea nu poate face fata dorintei irationale a omului de a crede si de a asculta. Credem si ne supunem orbeste publicitatii, care devoreaza cultura proprie si propriul nostru sistem de valori, si ne supunem acelei culturi „profunde”, redusa la formule ermetice fara a cere dovezile faptelor si informatiei. Un fost miner, aflam din presa, conduce din anul 1997 un centru de meditatie spirituala din judetul Hunedoara. În acel centru locuiau permanent 70 de persoane, femei si copii, în special, interesate de Vipassana, o tehnica de meditatie orientala pe care a practicat-o, se pare, si artista Marina Abramovici. Nimic rau în asta, doar ca fostul miner nu ar avea acreditare decât pe extractia carbunilor, potrivit reprezentantilor retelei internationale Dhamma. Fostul miner Adi, azi „Guru” ar preda o metoda proprie de meditatie, în care, la pachet cu linistea si cu tihna vietii în natura, amesteca teorii ale conspiratiei, retete personale tamaduitoare, sex cu diverse practicante ale cultului si abuzuri de tot felul. De ce oamenii, indiferent de pregatirea lor, urmeaza teorii absurde propagate de sarlatani în sanatate, stiinta, politica si stimuleaza ignoranta? Simplu, pentru ca ceva în viata lor nu a functionat, sau nu functioneaza, iar acestia nu stiu exact ce anume e gresit în viata si comportamentul lor. Motivul pentru care unii cad în plasa sarlatanului, este ca nu mai pot justifica, în primul rând, propriul esec existential, sentimental, financiar. Forta care îi face sa creada în aceste lucruri este nevoia de a depasi propriul esec. Cumperi pastile pentru slabit de la un pretins farmacist, pentru ca tu crezi cu tarie ca cele câteva kilograme nedorite sunt motivul real al divortului prin care tocmai ai trecut sau al relatiei pe care sotul tau a initiat-o cu alta femeie. Îti vrei sotul înapoi, nu te intereseaza farmacistul sau calitatea pastilelor.Vrei sa arati „bine” - un ins ca Matteo Politi, fost paznic la o parcare de bloc din Italia, ajuns medic estetician cu acte false în România,sensibil la efortul femeilor de a arata bine, îti va rezolva problema imediat. Îti doresti sa-ti uimesti rivalele, nu te intereseaza cine tine bisturiul cu care te va mutila. Ai o boala incurabila, un Dorel în ale medicinei se va tine scai dupa tine sau familia ta disperata, pe holul spitalelor, pentru a oferi, contra unei sume fabuloase, o sticluta cu lichidul tamaduitor. S-a agravat starea ta de sanatate? „Nici oproblema - trebuia, va spune Dorelul, fara nici o remuscare, familiei îndurerate, sa fi consumat preventiv. Sunt care s-au vindecat de cancer, el era, poate, într-un stadiu în care nu se mai putea recupera nimic”, va conchide ca un specialist în oncologie. Nu, impostorii si sarlatanii nu se vor opri niciodata. Veti ramâne fara energii cu mult înainte ca ei sa dispara. În ciuda complexului lor de inferioritate si evidenta frustrare, toti impostorii au o caracteristica remarcabila, ceva „pozitiv” care îi face sa iasa în evidenta fata de ceilalti si declanseaza asa-numitul „efect halo”, instrumentul perfect de creare a identitatii false: Daca ne înconjuram de oameni influenti, altii vor crede ca si noi suntem influenti. Daca folosim decorul potrivit, adica, daca recream corect o situatie, subliniind elementele cheie, nu este atât de greu sa-i pacalim pe altii. A trecut o somitate în nefiinta? Impostorul profita. O poza – doua cu celebrul, postate pe retelele de socializare, facute pe vremea când acesta nu refuza, din bun simt, pe holurile salilor de conferinta sau la vreo lansare de carte,admiratorii dornici de fotografii, un start perfect pentru impostor de a începe povestea pentru micul si marele public credul . „Eram unul din prietenii lui buni…”, „Ultima oara când ne-am întâlnit mânca o placinta cu branza...” etc. Impostorul cauta imagine, sarlatanul cere mai mult de la cei din jur. Se joaca cu nevoile si suferinta oamenilor aflati în deriva. Ambii, atâta timp cât ne aratam a fi fascinati de povestile lor, vor continua, ca orice psihopat, sa-si atinga obiectivele cu orice pret. Ei vor jubila, noi, însa, vom ramâne, dupa impactul cu ei, cu aceleasi probleme, drame si suferinte existentiale. Cristina Danilov este psiholog
