Medicamentele prescrise de medici „off label”, în afara recomandarilor de pe prospect, trebuie platite de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Coroborata cu sentinte recente ale Curtii iesene de Apel, o decizie a Înaltei Curti de Casatie si Justitie traseaza drumul pe care îl au de urmat bolnavii a caror ultima speranta este un medicament folosit neconventional. E.C.G. s-a adresat justitiei la începutul lunii decembrie a anului trecut. Cazul iesencei era similar cu al multor altora, afectati de boli grave. Tratamentul conventional nu mai functiona, iar medicii erau fortati sa apeleze la medicamente recomandate pentru alte forme ale bolii decât cea de care suferea pacienta. Concret, ieseanca sufera de cancer, carcinom ovarian seros epitelial. Fusese diagnosticata în 2018. Urmase tratamentul recomandat, iar în mai 2019 fusese declarata libera de boala. Din nefericire, în iunie 2020 boala recidivase. Timp de doi ani, se încercasera diverse variante de tratament, inclusiv chimioterapie pe baza de platina, dar fara ca boala sa poata fi oprita. În septembrie anul trecut, se intervenise chirurgical, pentru îndeparatarea metastazelor hepatice. S-a renuntat la operatie, atunci când s-a constatat ca boala era mult mai avansata decât o aratau aspectele imagistice. În disperare de cauza, medicul oncolog curant a recomandat tratament cu Lynparza, medicament autorizat în România si compensat 100-. Problema consta însa în faptul ca, în conformitate cu normele românesti, medicamentul se foloseste doar în situatiile în care chimioterapia cu platina da un raspuns, fie el si partial. Cu alte cuvinte, în lipsa unui rezultat al chimioterapiei, bolnava putea sa încerce sa se trateze cu aspirina, pentru ca Lynparza nu îi era permisa. Singura varianta disponibila pentru E.C.G. era sa-si cumpere medicamentul pe banii ei. Or, pretul era prohibitiv, între 9.280 si 22.270 lei pe flacon, în functie de concentratie. În urma cu cinci ani, Ministerul Sanatatii a initiat un proiect de ordin care viza înfiintarea unei comisii care sa analizeze tocmai situatiile în care medicii propuneau un medicament „off label”, în afara indicatiei terapeutice standard. Ordinul nu a fost emis nici în ziua de azi, iar bolnavii aflati în situatia de a încerca un tratament neconventional au ramas fara alta solutie decât sa ceara direct obligarea institutiilor statului la suportarea costurilor. O prima etapa care trebuie parcursa este solicitarea medicamentului pe cale administrativa, de la institutiile cu atributii în domeniul sanitar. Recent, plângerea în instanta a unui iesean bolnav de cancer pulmonar a fost respinsa de judecatori, pentru ca pacientul nu parcursese procedura prealabila. Ceruse Ministerului Sanatatii decontarea medicamentelor necesare, dar nu asteptase sa primeasca raspunsul negativ al institutiei. Se adresase direct instantei, iar plângerea sa nici nu a mai fost analizata. E.C.G. s-a adresat instantei prin doua procese. Unul, aflat pe rolul Curtii de Apel, vizeaza „obligatia de a face”, respectiv obligarea Ministerului Sanatatii sa-si respecte propriile angajamente. Un proces vizând „obligatia de a face”, în procedura standard, poate dura însa si doi ani, timp de care un bolnav de cancer nu dispune. Legea permite însa solicitarea emiterii unei ordonante presedintiale, iar aceasta a reprezentat subiectul celei de-a doua actiuni a iesencei. O plângere în acest sens trebuie sa îndeplineasca trei conditii, respectiv urgenta, caracterul vremelnic si neprejudicierea fondului. În cazul lui E.C.G., urgenta situatiei era evidenta, lipsa tratamentului afectând direct dreptul la viata al iesencei. Caracterul vremelnic era dat de furnizarea medicamentelor necesare doar pâna când procesul principal, vizând emiterea ordinului Ministerului Sanatatii avea sa fie solutionat. Neprejudicierea fondului consta în faptul ca instantei nu i se solicita sa analizeze problema pe fondul ei, ci doar sa dispuna o masura temporara. La fel ca si în alte situatii similare, ieseanca a chemat în judecata patru institutii. Ministerul Sanatatii, care nu îsi îndeplinise obligatia autoasumata de a emite ordinul privind aprobarea tratamentelor „off label”, Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale care nu initiase din oficiu evaluarea medicamentului pentru extinderea indicatiilor terapeutice, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, care finanteaza sistemul sanitar si Guvernul, ca institutie în subordinea careia functioneaza celelalte trei. Ca si în alte situatii, institutiile chemate în judecata au pasat problema de la una la alta. Reprezentantii Ministerului au precizat ca institutia suporta contravaloarea medicamentelor numai pentru indicatiile terapeutice autorizate, în urma evaluarii efectuate de ANMDM. Or, Agentia nu propusese extinderea indicatiilor pentru Lynparza. Aceeasi pozitie a fost adoptata si de CNAS. La rândul sau, ANMDM a aratat ca nu are în atributii plata medicamentelor, ci doar eventuala includere a lor în lista de indicatii terapeutice. Toate institutiile au invocat lipsa unei calitati procesuale, cerând scoaterea din cauza. Reprezentantii Guvernului nu s-au obosit sa depuna vreo întâmpinare la plângerea iesencei. Argumentele institutiilor cu atributii în domeniul sanitar au fost respinse de magistratii Curtii de Apel. „Curtea retine ca toti pârâtii au calitate procesuala pasiva în cauza, întrucât au atributii în ceea ce priveste procedura de includere a unor medicamente pe lista cuprinzând denumirile comune internationale corespunzatoare medicamentelor de care beneficiaza asiguratii, cu sau fara contributie personala, pe baza de prescriptie medicala, în sistemul de asigurari sociale de sanatate, precum si denumirile comune internationale corespunzatoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor nationale de sanatate”, au precizat judecatorii. Acestia au obligat cele patru institutii sa asigure iesencei, în regim de compensare 100-, medicamentul Lynparza. Actiunea iesencei a fost depusa pe 5 decembrie, iar 9 zile mai târziu, Curtea de Apel îsi pronuntase deja sentinta. Data fiind urgenta cazului, a fost lasat un termen de doar 5 zile pentru un eventual recurs. Acesta a fost promovat de Ministerul Sanatatii, CNAS si ANMDM, iar dosarul a intrat pe rolul curtii supreme cu doua zile înainte de Craciun. Magistratii ÎCCJ au luat însa în discutie dosarul abia marti. Tot atunci, s-au si pronuntat. Ei au apreciat ca Ministerul Sanatatii si ANMDM trebuie scoase din cauza, neavând atributii directe în compensarea medicamentelor. În schimb, recursul CNAS a fost respins, în aceasta privinta decizia Curtii iesene de Apel ramânând valabila. Casa de Asigurari de Sanatate este obligata sa-i asigure iesencei tratamentul necesar, compensat 100-.
