Viorica Pantea, Suceava: Sotul meu are 38 de ani si are de câteva luni o rana la degetul mare de la piciorul stâng, care tot nu mai trece, desi a luat mai multe antibiotice. Medicul nostru de familie spune ca este posibil sa fie trombangeita obliteranta, mai ales ca el este un foarte mare fumator: uneori, când este stresat, fumeaza si câte doua pachete de tigari într-o zi. I-am spus de foarte multe ori sa se lase dar se enerveaza de fiecare data când aduc în discutie acest subiect. Medicul de familie i-a explicat ca nu are cum sa-l ajute dar este greu sa îl conving sa mergem la un specialist. Ce ar trebui sa facem sa se închida acea rana?” Conf. Dr. Radu Florin Popa, Sef Clinica Chirurgie Vasculara, Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Spiridon", Iasi.: ”În primul rând, sa îl convingeti pe sotul dumneavoastra sa fie vazut de un medic specialist în chirurgie vasculara. Acest lucru ar trebui sa se întâmple, pentru ca sotul dvs este un barbat tânar, si este pacat sa lase ca boala sa evolueze, pentru ca neintervenind la timp lucrurile se vor complica din ce în ce mai mult. Trombangeita obliteranta (Boala lui Burger) face parte din arteriopatiile periferice si afecteaza populatia tânara, în special barbatii între 17 si 40 de ani. Pacientii observa ca au rani mici la nivelul degetelor: acestea apar superficial la îngrijirea unghiilor sau pur si simplu din alte motive apare o rana minora care nu se mai vindeca o saptamâna, doua, trei, o luna. Astfel de rani pot sa apara atât la degetele mâinilor, cât si la cele ale picioarelor. Acesta este momentul în care pacientii ajung la medic: atunci când ranile nu se închid. Diagnosticul este usor de stabilit: pacient tânar, sub 40 de ani, mare fumator, hipersimpaticoton (transpiratia palmelor), cu rani superficiale care nu se mai închid. Cei care fac boala au în constitutie o anumita predispozitie. Sunt mai nervosi, mai irascibili si, adesea, le transpira palmele, acesta fiind un simptom foarte frecvent al bolii (asa numita hipersimpaticotonie). Aceasta stare de nervozitate conduce la o, aproape permanenta, vasoconstrictie. Bineînteles, daca îti transpira palmele mai frecvent, asta nu înseamna neaparat ca ai Boala lui Burger. Alaturi de acest simptom, trebuie sa fie prezente si celelalte semne care pot duce la ideea existentei trombangeitei obliterante. Pe de alta parte, si factorul genetic are o mare importanta în declansarea bolii. Apoi, nu trebuie uitati pacientii care fumeaza, pentru ca atunci când fac acest lucru în organismul lor are loc o vasoconstrictie importanta. Deci vorbim de constitutie si de fumat. La care se adauga un factor anatomic local: din cauza inflamatiei locale se formeaza în interiorul arterelor mai multe straturi de celule. Ceea ce face ca artera sa se închida complet. Daca la arteritele obisnuite observam placi de aterom cu cheaguri de sânge, calcificari în peretele arterei, în cazul trombangeitei obliterante nu exista placi de aterom. Pur si simplu artera se închide din loc în loc din cauza acestui proces de crestere celulara. Arteriografia ne arata ca arborele arterial de la genunchi în jos sau de la coate în jos lipseste aproape în totalitate. Exista însa o retea colaterala de vase prin care sângele ajunge la nivelul degetelor. Dupa diagnostic se începe un tratament medical si este obligatoriu ca pacientii sa se lase de fumat. Renuntarea la fumat este foarte importanta în tratamentul acestei boli. Daca sotul dumneavoastra renunta la acest viciu, evolutia bolii poate încetini. O singura tigara fumata poate sa redeclanseze boala. În plus, aceasta se poate agrava de la o luna la alta iar o leziune minima sa se transforme într-o cangrena majora si pacientul sa-si piarda un segment: un deget, chiar si antepiciorul. Din pacate, tratamentul bolii este foarte sarac în medicamente si în gesturi terapeutice. Din punct de vedere chirurgical se poate efectua doar operatia de simpatectomie lombara care consta în sectionarea lantului simpatic lombar, cel care determina vasoconstrictia arterelor. Tratamentul medical este gradat si se poate administra în acelasi timp. Se dau anticoagulante si vasodilatatoare obisnuite, dupa care se poate ajunge la tratamentul cu prostacicline, un tip de vasodilatatoare de sinteza, cele mai puternice la ora actuala pe piata si care determina vasodilatatie periferica. Acest tip de tratament se poate face 5-10 zile, în cure zilnice, pâna la 20 de zile, chiar o luna. Evolutia este foarte buna si pacientii se pot vindeca pentru anumite perioade de timp. Am reusit sa-i vindecam pentru perioade lungi de timp pe cei care s-au lasat de fumat. Cei care nu au facut-o au ajuns în situatia de a suferi amputatii succesive. Trebuie stiut faptul ca boala are etape de recrudescenta - agravare - apoi sunt ani de zile când afectiunea stagneaza. Avem pacienti pe care îi urmarim zeci de ani. În acest timp au perioade lungi în care evolutia este buna. Apoi reapar puseele care îi determina sa vina iar la tratament si atunci le recomandam medicamentele mentionate mai sus. Urmeaza o noua perioada mai lunga sau mai scurta de stagnare si tot asa . Dar, subliniez înca o data: renuntarea la fumat este principalul factor determinant pentru o evolutie buna a cazului".
