O problema profunda a învatamântului românesc, meditatiile facute de profesori în privat cu elevii de la clasa, este „rezolvata” de Ministerul Educatiei print-o metoda superficiala si care aminteste de intruziunea regimului comunist în viata oamenilor. Statul se va trezi cu peste 240.000 de declaratii de la profesori, în care acestia vor trebui sa declare nu doar date despre meditatiile pe care le dau, ci inclusiv numele elevilor pe care îi mediteaza. Prima întrebare este la ce va folosi aceasta avalansa de hârtii, în conditiile în care stim ca digitalizarea administratiei scolare nu este înca la standarde. Se vor aduna într-un loc în care nimeni, de fapt, nu le va verifica, în schimb Ministerul se va mângâia singur pe umar ca „macar a încercat”. Mai mult, într-un sistem deja ultra birocratic, se va mai crea înca un lant birocratic. Asta pentru ca directorul trebuie sa desemneze un responsabil care sa strânga declaratiile de interese de la toti profesorii si sa le înregistreze într-un registru, apoi sa fie transmise la directiile judetene de învatamânt preuniversitar, care înca nu exista. În fine, actiunea înseamna si o intruziune în viata privata a cadrului didactic! Aceasta hârtie în plus nu are legatura nici cu plata unor taxe – legitima în contextul unor venituri suplimentare, ci doar cu un fel de act politienesc. De problema meditatiilor nu scapam cu hârtii, ci cu o schimbare radicala a sistemului românesc de învatamânt. Este tot mai clar ca, dupa 33 de ani, educatia româneasca nu a iesit de sub spectrul mentalitatilor comuniste, în care solutiile nu sunt la nivel de fundament, ci de suprafata, sa fie o bifa pusa acolo. Majoritatea profesorilor nu fac meditatii de placere sau din lacomie. În România, sunt înca cadre didactice nevoite sa aiba slujbe suplimentare pentru a aduce acasa un venit decent. Nu poti pretinde competenta si performanta de la oameni pentru care fiecare zi este o lupta pentru supravietuire. Nevoia de meditatii este doar un simptom al esecului „României educate”. Nici un elev nu ar trebui sa aiba nevoie de cursuri suplimentare, în privat, daca am avea un învatamânt de calitate, pe care guvernele l-ar sustine în mod real, nu de fatada! Aceasta declaratie pe proprie raspundere, inventata de Ministerul Educatiei, este ca si cum un pod care se prabuseste ar fi legat cu ata de cusut, în speranta ca poate mai tine o vreme! Marius BODEA Senator USR de Iasi
