De la Iasi la Constanta sunt, în linie dreapta, cam 340 de kilometri, si de la Constanta la rusi, în vestul peninsulei Crimeea, cam tot atâtia. Distanta de la Constanta la rusi e chiar mai mare decât cea de la rusi la Constanta, fiindca dureaza mai mult sa ajungi din Constanta în Crimeea, ca turist, decât din Crimeea în Constanta, ca parasutist (o racheta ajunge si mai repede). E si mai putin din Transnistria pâna la noi: cu un tanc bun faci distanta în nici doua ore, ca nu astepti la vama! Desi e iarna, vremurile sunt fierbinti, iar lumea s-a panicat; totusi, treaba nu-i chiar atât de groaznica si, în caz de ceva, putem face fata onorabil: * * * Daca dau rusii, întâi de toate am putea face focuri pe dealuri, cu fum mult, ca sa dam sfara în tara; cum nu exista fum fara foc, pe la noi nu prea exista nici foc fara gratar cu mici, ceafa si cârnati, deci toata treaba va începe într-o nota de veselie. Multi români vor încerca sa fuga în munti precum stramosii lor, odinioara, asa ca se vor forma cozi de zeci de kilometri pe sosele, pe unde nu se va putea strecura nici senila de tanc de jucarie. Unii ajunsi la destinatie vor forma "rezistenta din munti", cu grupuri prin toate statiunile montane, si vor începe deja instructia militara pe skiuri, în frunte cu domnul presedinte, în timp ce altii vor constitui trupe de elita: vânatori de munte, pescari de munte (la pastrav), braconieri de munte si hoti de lemne de munte. * * * În paralel, eventualii invadatori vor descoperi cu jale ca tancurile lor au fost testate / fabricate doar pentru teren accidentat, nu si pentru soselele din România, în care îsi vor rupe senilele; tot ei vor afla cât de repede poate fi demontata pe bucati, urcata în carute si facuta sa dispara orice masinarie de lupta, oricât de moderna, în vreme ce comandantii lor îsi vor trage cu pumnii în cap, regretând ca s-au luat dupa sursele oficiale si si-au închipuit ca autostrazile alea, pe care au încercat sa invadeze, chiar exista în realitate. Ramasi fara adapostul blindatelor, soldatii vor avea de înfruntat haitele de câini maidanezi si ursii tomberonezi... * * * Pentru a contribui la efortul aliat românii vor oferi ce au mai bun ca dotare: cum, pe partea aviatiei, nu prea avem escadrile si piloti, vom trimite, pe partea indendentei, espadrile (usoare, comode, în care nu transpira piciorul) si chiloti (buni, din bumbac). N-avem nici portavioane, dar am putea expedia porttigarete, portjartiere, portofele si niste portbagaje pline cu bidoane de vin, sacose cu cas si halci de slanina, care sunt binevenite oricând. Deoarece stam bine cu artileria, la câte tunuri s-au tras în tara, le putem trimite fara probleme sute de baterii de vin rosu, alb si rose, plus damigene de capsunica si, fiindca omul chiar si în timpul luptei mai face pauze, ca sa-si mai traga sufletul, putem adauga la tot efortul nostru o fanfara cu repertoriu divers, precum si o companie de dame de companie...
