Ne înfioram când auzim de inteligenta artificiala, dar ramânem indiferenti sau resemnati în fata prostiei. Nu sunt sanse, din pacate, sa se creeze prostie artificiala, pe care sa o putem controla, zagazui si dirija într-o anume directie. Nu, prostia este omniprezenta, prolifereaza nestingherita, ne izbim de ea tot timpul, e cocotata la vârful puterii, primeste pensii speciale, s-a infiltrat în administratie, în presa, în scoli si în universitati... Înteleg, pâna la un punct, temerile celor care cred ca inteligenta artificiala ar putea patrunde în mintile noastre, în asa fel încât sa ne domine si sa ne manipuleze, sau ca ea ar conduce la o lume robotizata de unde initiativa umana ar disparea, înlocuita de gesturile stereotipe ale unor mecanisme. Scenariu de science-fiction? Desigur, dar nu trebuie sa uitam ca multe dintre previziunile ce pareau fanteziste s-au împlinit. Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat ca omenirea s-a mai confruntat cu profetii apocaliptice, consecinta a unor progrese tehnologice prea rapide si prea spectaculoase. Uneori, rezistenta la nou poate prevala în fata spiritului practic: în Germania, mefienta fata de energia nucleara a dus la închiderea centralelor atomo-electrice, ceea ce este o aberatie. Literatura cunoaste multe mituri si situatii epice în care vedem cum forte misterioase scapa de sub control si devin malefice. Cinematograful a cultivat insistent, în ultimele decenii, personajele cu însusiri supranaturale, capabile – unele – sa faca mult bine, dar si – altele – sa semene teroare si sa distruga. Nu doar copiii se uita la astfel de filme, ci si oameni în toata firea. Ca sa-i mai linistim pe cei înspaimântati de puterile, teoretic infinite, ale inteligentei artificiale, sa spunem ca ea nu este infailibila: foarte recent, a gresit atunci când i s-a cerut sa indice pe laureata concursului Miss France 2023: a zis ca va câstiga ba Miss Alsacia, ba Miss Coasta de Azur, or câstigatoarea a fost Miss Nord-Pas-de-Calais. O asemenea eroare e clar ca te descalifica. Si mai e ceva, o chestiune care mi se pare esentiala. Ne înfioram când auzim de inteligenta artificiala, dar ramânem indiferenti sau resemnati în fata prostiei. Nu sunt sanse, din pacate, sa se creeze prostie artificiala, pe care sa o putem controla, zagazui si dirija într-o anume directie. Nu, prostia este omniprezenta, prolifereaza nestingherita, ne izbim de ea tot timpul, e cocotata la vârful puterii, primeste pensii speciale, s-a infiltrat în administratie, în presa, în scoli si în universitati etc., etc. Prostul s-a adaptat, actioneaza sub acoperire: el nu mai e „jurnalist”, ci e „creator de continut”, nu are post de conducere – e „CEO”, nu aduce foloase societatii, ci „creeaza plusvaloare”, nu marcheaza goluri într-un meci de fotbal,ci „face diferenta” s.a.m.d. Prostii îsi fac partide, urla la tine daca îi contrazici, pretind ca sunt singurii patrioti autentici. Inteligenta artificiala e de data foarte recenta: prostia e milenara, dar parca nu a gasit niciodata un teren mai propice de desfasurare precum cel pe care i-l ofera lumea de astazi. Prin televiziune, prin retelele de socializare prostia se multiplica, se transmite, da tonul, devine norma, e socotita exemplu demn de urmat, apare ca o conditie a reusitei sociale. Daca ma tem de inteligenta artificiala? Da. Ma tem ca va încapea pe mâna prostilor. Articolul face parte din seria „Trebuie sa ne temem sau sa ne bucuram de dezvoltarea AI?”, tema de meditatiepropusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2023. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
