România târâie dupa ea, de 30 de ani, un model de dezvoltare care împiedica convergenta omogena catre nivelul de dezvoltare european. Nu a existat niciun plan politic de atenuare a inegalitatilor si nici nu au fost create conditiile necesare pentru dezvoltarea naturala si circulatia fireasca a capitalurilor. Rezultatul este coagularea a 3-4 Românii – foarte diferite între ele atât ca grad de dezvoltare cât si ca perspectiva de viitor. Dezvoltarea în ”blana de leopard” a României, care presupune concentrarea activitatii economice în doar câteva puncte de pe harta, este evidenta nu doar prin prisma decalajului principalelor regiuni ale tarii fata de Capitala, ci, în primul rând prin prisma decalajelor din interiorul regiunilor. Bucurestiul a generat în 2021 aproape un sfert, respectiv 24,3- din Produsul Intern Brut al României (PIB). Economia Capitalei a fost cât cea a primelor sase cele mai puternice judete la un loc, respectiv Cluj, Timis, Constanta, Prahova, Brasov si Iasi (”campioanele” regiunilor pe care le reprezinta). Daca adaugam si judetul Ilfov, regiunea a generat 27,2- din economia nationala, mai mult decât dublul regiunii de pe locul al doilea, Nord-Vest.Contributia celorlalte sapte regiuni de dezvoltare la economia nationala a variat în 2021 de la 7,7- Regiunea Sud-Vest Oltenia la 12,1- Regiunea Nord-Vest, potrivit celor mai recente date ale Comisiei Nationale de Prognoza (CNSP). Mai mult, pe cursdeguvernare
