M-am trezit pe la 5 dimineata cu gândul sa prind rasaritul soarelui la Vama Veche. Am facut în graba o cafea din care nu am apucat sa sorb decât vreo doua guri. Din gradina înverzita si plina de flori a gazdelor mele se profila discret o roseata la orizont. Am abandonat cafeaua înca aburinda lânga laptopul la care urma sa scriu acest articol. Înarmat cu mobilul din dotare am pornit pe ulita care duce spre strada principala din Vama si de aici direct spre plaja. Nici bine n-am parcurs jumatate din drumul pâna la plaja si m-am pomenit într-o multime efervescenta de tineri cu chipuri vesele, obosite, purtate de trupuri nesigure, iesite din cluburile în care s-au ostenit toata noaptea. Cei care mai aveau un strop de energie sau care au mai gasit niscavai resurse sa se energizeze cu tot felul de bauturi si cine-stie-ce alte substante se îndreptau spre plaja. Cei rapusi de petrecerea de peste noapte se retrageau spre locurile de cazare. Am ajuns pe plaja pe la cinci si jumatate, trecând pe lânga camionul (autospeciala de transmisiuni din anii ’60) de la Stuf în care este amenajat un bar. Plaja fremata de tineri exuberanti, majoritatea aburiti de alcool, unii cu gesturi si expresii lascive. În Vama Veche, noaptea e ca ziua. Aici e viata, aici e libertatea, aici e distractia maxima. În timp ce soarele mijea la rasarit, fete si baieti renuntau pe rând la costumatia de clubbing si se aruncau cu chiote în apa rece a marii. Unii erau în costume de baie, altii în lenjeria intima, iar câtiva în costumele lui Adam si Eva. Sticle de bautura goale se odihneau rasfirate în jurul sezlongurilor. Soarele rasare pe ritmurile boleroului care rasuna în boxele de la Stuf. Roseata care împânzeste orizontul anunta o zi torida. Tineretul se retrage în baruri si fast-food-uri. La Ieftinache, la Scularie, la Canapele e deja forfoteala mare. Lumea se drege, se alimenteaza, o ia de la capat. Distractia e oarecum ciclotimica. Oboseala alterneaza cu euforia pâna se termina resursele financiare. Ramasi fara bani, unii vamaioti îsi agata de gât tot felul de pancarte cu mesaje amuzante: „dati un leu pentru un gram de fericire”, „dati un leu sa beau si eu”, „daca dai un leu fac trei flotari”, „daca dai un leu îti arat sânii”. Pe ulitele care se desprind din strada principala zac tineri bronzati peste masura, cu hainele tavalite în nisip, cu priviri incerte, asteptând un banut pentru ratia zilnica de bautura. Un baiat doarme cu capul pe trotuar, cu fata acoperita cu un carton, restul corpului fiind întins pe asfalt. Un catel flamând sta priponit cu o sfoara legata de gaica pantalonului sau. Unii îsi odihnesc ciolanele la Elektra, iar altii pe asfalt. Versurile „La toti ni-i greu, dar nu la fel”, confirma situatia de fata. Sunt câtiva ani de când vin în Vama, nu neaparat pentru atmosfera din statiune, ci pentru conditiile de cazare si ospitalitatea gazdelor noastre. Îsi selecteaza clientii pe baza de recomandari: familii sau cupluri linistite, care pastreaza curatenia si utilizeaza cu grija facilitatile puse la dispozitie. Gazonul si florile din curte sunt bine îngrijite, creând o senzatie de prospetime. Umbra este asigurata de pruni si meri din care copiii se servesc atunci când poftesc. Au fost zile în care am preferat sa citesc într-unul din balansoarele din curte, decât sa înfrunt soarele si agitatia de pe plaja. Oricum, în verile din pandemie (2020 si 2021), pentru ai mei, Vama Veche a fost o alternativa în conditiile în care mai peste tot erau restrictii sanitare severe. Aici ne-am luat portia de libertate. Satul Vama Veche (denumirea gagauza: Yilanlîk, greaca Ofidaki) din comuna Limanu, pozitionat la circa 2 km de puntul de frontiera cu Bulgaria, nu a fost o destinatie turistica în voga înainte de 1989. Gazda mea povesteste ca prin anii 60-70, în Vama veneau „oameni cu preocupari artistice, pictori, actori, care cautau linistea plajelor salbatice, refugiati din agitatia marilor orase”. Îmi mai spune ca primii turisti au fost universitari din Cluj veniti pentru recreere, spirite boeme, ascultau muzica buna, purtau discutii pe teme de cultura. Pe vremea aceea, pe plaja din Vama domneau stuful, ciulinii si iarba. În limba gagauza Yilanlîk înseamna „serparie”. Localitatea a fost întemeiata în anul 1811 de gagauzi, Regatul României pastrând denumirea gagauza (Ilanlâc) pâna în 1913. Atunci când a fost anexat Cadrilaterul (1913-1940), vama cu Bulgaria a fost mutata mai la sud (la Ecrina, în turceste Ecrene, în bulgareste Kranevo), iar Ilanlâc a fost redenumita Vama Veche. Se pare ca, în anul 1988, aflata în trecere spre Bulgaria, Elena Ceausescu ar fi dat dispozitie sa fie desfiintat acest sat pescaresc, plin de balti cu stuf, de bordeie locuite de oameni saracaciosi. Revolutia anti-comunista din 1989 a scapat Vama Veche de buldozerele sistematizarii teritoriale gândita de „cel mai iubit fiu al poporului”, tovarasul Nicolae Ceausescu. Vama Veche a devenit un „fenomen” dupa 1990, fiind destinatia preferata „de toti cei care cautau libertatea”, mentioneaza gazda la care stau. Am solicitat o clarificare a termenului „libertate”, operationalizarea conceptului, cum ar spune sociologii. Si am aflat ca libertatea din Vama înseamna sa faci tot ce vrei, fara sa-i deranjezi pe ceilalti care doresc sa se bucure de acelasi lucru, „nimeni nu avea treaba cu tine”. Treptat, la spiritele boeme din anii 70 s-au adaugat hipiotii si rockerii. Festivalurile de muzica folk si rock condimentau atmosfera din Vama. Totul era ieftin. O hamsie, o gogoasa, un pet de bere se gasea pentru toata lumea. Plaja înca mai pastra urmele serpariei de odinioara. Începând cu anii 2000, atmosfera boema a Vamii s-a diluat usor-usor. Unii spun ca Vama s-a „mamaizat”. Satul pescaresc care atragea boemii, hipiotii si rockerii s-a transformat într-o statiune de fite în care vin hipsteri, corporatisti, în general, oameni care au bani. Astazi, greu mai gasesti o camera fara 250 de lei pe noapte. Un sezlog de pe plaja poate fi închiriat cu preturi care variaza între 40-60 de lei, în timp ce pentru un baldachin trebuie sa scoti din buzunar 150 de lei. Porumbul fiert sau copt a ajuns 8 lei, suberecul cam tot atât, berea la pahar de plastic pe plaja face 10 lei. O masa decenta pentru patru persoane costa minim 250 de lei. O pizza cu sos de rosii face 43 de lei. Oricum, pentru o saptamâna decenta în Vama, pentru 4 persoane, scoti din buzunar echivalentul unei mii de Euro. La un moment dat, am citit o postare pe FB de-a lui Liviu Mihaiu (ex- „Academia Catavencu”, realizator Radio Guerilla), pasionat de Delta si de tot ce înseamna Dobrogea, în care facea câteva recomandari culinare: „Bai, baieti si fete de Vama..veche, daca vreti sa mâncati cinstit si ca la mama acasa, nu la preturi de Mamaia, asta e locul. Fix deasupra Pescariei - over rated- unde-i steagul rosu, poti baga si placinta dobrogeana si hamsii si ciorba de somn... sa nu ziceti ca nu v-am zis si am tinut doar pentru broderii mei... iar pa peisaj bate tot”. M-am deplasat la locul indicat si într-adevar am servit o portie de icre, o hamsie, o placinta dobrogeana, un bors de somn si doua pahare de vinul casei, toate la 160 de lei. În timp ce degustam vinul, am remarcat o privire insistenta a unui domn care semana prea bine cu actorul Adrian Paduraru, din filmele de „Declaratie de dragoste” (1985) si „Liceenii” (1986). Ne saluta si ne întreaba daca suntem din Iasi, privindu-ne oarecum dragastos. Accentul nostru ne-a tradat locul de provenienta. Îi confirm ca suntem ieseni prin adoptie. Intru pe Google sa aflu daca actorul Adrian Paduraru are cumva un frate. Si într-adevar e vorba despre fratele sau, Catalin Paduraru, si el actor, pasionat de vinuri, ambii frati fiind ieseni prin nastere. Aceasta a fost ultima seara petrecuta în Vama. De aici ne vom deplasa spre Horezu, Baia de fier cu pesterile din zona, Muntii Retezat. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
