Scene desprinse parca din serialul CSI: Crime Scene Investigation au avut loc duminica, în subsolul Facultatii de Chimie si Ingineria Mediului. Un manechin de cârpa, îmbracat în haine barbatesti, înjunghiat în piciorul drept, “decedat” probabil la foarte scurt timp dupa ce i-a fost sectionata cu un cutit artera femurala, zacea cu fata în jos, într-o balta de sânge. La mica distanta, o masa pe care se aflau câteva sticle si pahare goale din care se bause vodca, o punguta cu praf alb si trei liniute din acelasi praf – asemanator cocainei din filme - erau pregatite pe masa pentru a fi inhalate, o bancnota de 100 de lei, o borseta, trei scaune rasturnate aratau ca acolo a avut loc o încaierare cu final dramatic. Iar criminalul, sau criminalii, se afla înca în libertate. Portarul Facultatii a sunat la 112, dupa ce a observat usa fostului club de la subsol întredeschisa. A intrat, a gasit cadavrul, i-a verificat pulsul, a vazut ca victima nu respira si, fara sa atinga nimic, a chemat politia. Aici am intrat eu în scena, alaturi de patru studenti si un elev. Ne-am echipat rapid cu papuci, manusi si combinezoanele de unica folosinta, ne-am luminat drumul în subteran cu lanterne de cap si am izolat locul faptei. Nu a fost greu sa ajungem la interventie. Tocmai terminaseram partea teoretica din primul modul al cursului sustinut de Clubul de Criminalistica. Investigatorul sef, Irina Obrogea, doctor în chimie, absolvent de master în Criminalistica si consilier vocational ne oferise deja notiunile de baza. Stiam din ce e alcatuita trusa criminalistica, cu ce se ocupa criminalistica, tipuri de infractiuni si cele mai frecvente motive. Ni s-a spus despre traficul de persoane si traficul de droguri, dar si despre probele criminalistice. În subsol am coborât abia dupa ce am învatat cu totii cum se foloseste pensonul magnetic si pudra magnetica fluorescenta, pentru a descoperi amprentele, si dupa ce am fost învatati ce tipuri de amprente exista. Portarul ne-a întrebat daca noi ne ocupam de ancheta. Intrata în rol, l-am rugat sa nu plece, pentru ca am vrea sa ne raspunda la niste întrebari. Scena crimei Se pare ca eram cu totii fani ai serialului CSI: Crime Scene Investigation, care a debutat în anul 2000 si s-a încheiat în 2015. Asa ca ne-am organizat rapid. Doi au izolat locul crimei. E posibil sa fi fost Theodor, student în anul II la Informatica, si Augustin, elev în clasa a XI-a la Liceul Garabet Ibraileanu, dar echipati din cap pîna-n picioare, cu lanternele pe cap, lucrând în bezna, era greu chiar si sa identifici “criminalistul”. Cineva din echipa a masurat temperatura corpului victimei. Învatasem deja ca un cadavru se raceste cu un grad pe ora. Am calculat imediat ca victima murise cu cel putin 15 ore în urma. Irina, studenta în anul II la medicina veterinara, a început sa marcheze si sa numeroteze probele. I-au urmat Mihaela (studenta la Chimie) si Elena (studenta în anul II la Medicina Veterinara). Trusa criminalistica a fost asezata pe jos si de acolo au început sa iasa, pe masura ce aveam nevoie de ele, banda izolatoare, banda metrica, pentru a determina înaltimea la care a ajuns sângele pe pereti, seturi de numere pentru marcarea probelor, creta, pentru delimitarea zonelor care urmeaza sa fie fotografiate si cercetate. Victima a fost mulata langa un perete, „cu respect”, asa cum ne-a învatat “inspectorul sef” Obrogea, ca sa putem cerceta în voie scena crimei. Eu ambalam si etichetam probele de sânge primite de la una dintre colege. Reconstituirea Tot acolo, în bezna din subsol, a avut loc reconstituirea. Am ajuns cu totii la concluzia ca cel mai probabil acolo se petrecea ceva ilegal (amidonul de porumb a jucat rolul cocainei) si ca petele de sînge (un sirop din fructe de padure foarte convingator) proveneau de la doua persoane, care s-ar fi încaierat. Una dintre persoane a izbit-o pe cealalta cu capul de perete si i-a provocat o sângerare masiva la nivelul capului. În timp ce ranitul încerca sa îsi revina, cea de-a treia persoana s-a repezit la barbatul care a declansat conflictul si l-a înjunghiat,taindu-i artera femurala. Pierderea de sânge (sirop de fructe de padure!!) a fost masiva, astfel încât moartea s-a instalat imediat, iar ceilalti doi s-au grabit sa dispara. Tot cu respect am dus la final “cadavrul” în sala de curs, ajutata de Augustin. “Gata, ati terminat cercetarile?” ne-a întrebat portarul facultatii. „Doar scena crimei. Ati observat ceva suspect?” l-am întrebat, dar mi-a raspuns ca nu, probabil nu era în zona când s-a petrecut crima. Mi-am propus sa verific daca era în tura. La final, am învatat cum sa identificam sângele (cu ajutorul unui ficatel de pui), alcool, un reactiv si apa oxigenata si cocaina (am folosit amidonul de porumb si iod). Prezentarea teoretica, ilustrata cu exemple de cazuri celebre, precum cel al fotbalistului american O.J. Simpson care l-a avut ca avocat pe tatal divelor Kardashian, cazul Elodiei sau mult mai recentul caz Dîncu, a facut ca niciunul dintre cursanti sa nu-si verifice macar o data mesajele de pe retelele de socializare. Iar pe masura ce notiuni noi erau aduse în discutie si formule chimice apareau pe tabla, eram invitati sa folosim tusiera, ca sa ne luam amprente, lupa, ca sa le analizam, lanterna cu lumina ultravioleta care a facut sa para ca Mos Nicolae s-a mutat în laborator cu daruri. De pe masa încarcata cu ustensile noi si noi obiecte erau scoase în fata. Eprubete si reactivi, pulberi si pensule, au facut ca stiinta explicata cu pasiune sa devina bucurie. “Sincer, nu ma asteptam sa fie o întâlnire practica înca de la primul curs, ma asteptam sa fie doar teoretic, marea majoritate a profesorilor pe care i-am întâlnit prefera mai mult predarea teoretica decât cea practica. M-a impresionat implicarea profesoarei si pasiunea ei pentru predare, deoarece la noi întâlnesti mai rar profesori cu adevarat implicati si pasionati. Eu, de fel, sunt timida, retrasa, si evit sa raspund sau sa-mi exprim opinia, însa doamna Irina mi-a câstigat încrederea, ba chiar am fost socata când am observat ca raspund cu voce tare la atât de multe întrebari, nu am avut nicio retinere, nu mi-a fost deloc frica sa nu cumva sa raspund gresit sau ca o sa zic ceva jenant si total pe lânga subiect”, mi-a spus la final Irina. Clubul de Criminalistica este un club de stiinte aplicate în criminalistica pentru elevi si studenti cu vârsta de minim 14 ani. “Înainte de a fi despre criminalistica, este despre pasiune - motorul existentei noastre care ne face fericiti! Pasiunea nu poate fi controlata, minimalizata sau judecata. Doar exista!” – asa îsi descrie Irina Obrogea cursul. De ce au preferat cinci tineri sa-si sacrifice patru ore dintr-o zi de duminica? Mihaela, studenta la chimie, spune ca e pasionata de investigatii criminale si spera ca, dupa un master în Criminalistica sa poata sa ajunga sa lucreze macar într-un laborator. Si Elena (studenta, anul II, Medicina Veterinara) tot de un master în Criminalistica era interesata: „Eu am iubit întotdeauna medicina. Dar si criminalistica. Asa ca am fost într-o mare confuzie când am dat la facultate. M-am înscris la Medicina Veterinara, convinsa ca voi putea face ulterior un master de criminalistica si astfel sa devin ofiter criminalist si sa-mi satisfac ambele pasiuni. Am aflat de la Clubul de Criminalistica faptul ca voi putea deveni criminalist doar daca fac Academia de Politie, dar asta ar însemna sa abandonez acum facultatea, sa stau un an acasa si sa învat pentru academie si apoi sa dau examen de admitere. Sunt putin dezamagita ca nu se poate face o legatura între facultatea mea si masterul de criminalistica, ca nu le pot combina, dar de ce am facut la Clubul de Criminalistica sunt de-a dreptul entuziasmata si abia astept sa continuam ancheta”. Theodor, studentul la Informatica, mi-a enumerat mai multe motive: „Îmi plac chestiile legate de criminalistica. Voiam sa vad ce se întâmpla în culisele unei investigatii. E o curiozitate pe care am vrut sa mi-o satisfac, dar mi se pare ca tine si de cultura generala sa stiu asa ceva. Si ar mai fi un motiv. În urma cu aproape doi ani, s-a dat o spargere la mine acasa, la tara. Au fost furate mai multe aparate, scule, iar politia a venit, s-a uitat putin pe acolo, a zis ca hotul ar fi fost învatat sa foloseasca manusi si a plecat. Vreau sa-mi cumpar trusa mea, sa pot lua amprente, cred ca nu ar fi fost o treaba imposibila sa gaseasca hotul. Iau în calcul ca pe viitor sa colaborez cu criminalisti, mai ales ca eu voi fi specialist în informatica. Sau cu SRI, asa cum mi s-a sugerat la curs. Sunt sigur ca pe viitor acest curs ma va ajuta”. Iar mezinul grupului, Augustin (elev, clasa a XI-a, Liceul Garabet Ibraileanu) a explicat: „Criminalistica ma pasioneza de mic copil. Cînd mi-a povestit mama despre acest club pe care l-a vazut pe Facebook, n-am ezitat nicio secunda sa ma înscriu. A fost mai presus de toate asteptarile, nu mai am rabdare pâna duminica viitoare”. Duminica viitoare, criminalistii de weekend vor face analiza probelor. Vor preleva amprente, vor analiza probele de “sânge” si de “cocaina” si vor trage concluziile. Timpul nu asteapta, iar criminalii sunt înca liberi.
