Nu toti oamenii, spre stupefactia noastra, percep în mod egal unele actiuni ca fiind josnice si ticaloase. Uneori trebuie sa li se explice ca asta si asta este rau, necinstit, imoral, ca rautatea sau oportunismul lui produce altora suferinta, acest lucru nu ar trebui sa se întâmple în societatea noastra, oamenii nu ar trebui sa comita astfel de actiuni, pentru ca nimeni nu e dator sa plateasca pentru istoria tragica a altei persoane, pentru frica, dorinta lui de a câstiga cu orice pret sau pentru prostia lui. Dar, oare, credeti ca vor întelege? S-a întâmplat ca, în urma cu multi ani, din pura curiozitate, sa ma cufund în lectura unor studii de psihologie cognitiva, studii citite pe atunci mai mult ca un amator, desigur, nu ca un specialist cu cartoane si patalamale în acest domeniu, studii dupa lectura carora am tras atunci o ciudata concluzie: în spatele tuturor discutiilor despre „subiectivitate” si „libertatea omului de a alege” se ascunde un adevar simplu: gândirea umana, din pacate, este în mare masura irationala, egoista, lenesa, credula si mioapa. Nu din cauza unor circumstante particulare, ci, pur si simplu, din cauza naturii ei. Sa luam, de exemplu, un fenomen atât de comun si des întâlnit precum oportunismul. Oportunistii sunt considerati de multi a fi oameni vicleni, dar, de fapt, cea mai mare parte a acestora sunt oameni, realmente, sinceri: ei cred, cu adevarat, în ceea ce le spune puterea si îi sprijina cu toata fiinta lor pe cei în mâinile carora se afla aceasta putere. Aceasta strategie, de a nu pune prea multe întrebari care sa deranjeze pe altul mai sus-pus si de a-ti rezolva treburile sub protectia lui, daca ne gândim bine, a contribuit la supravietuirea omului în grup timp de mii de ani si, prin urmare, a fost benefica în ceea ce priveste selectia noastra evolutiva. Unor astfel de oameni nu le trece prin cap sa-si petreaca timpul si efortul cautând, întelegând si analizând informatiile. Ei pot fi dispretuiti, urâti, batjocoriti de altii pentru faptele lor, nu le pasa fiindca nu iau în considerare efectele, dar trebuie sa întelegem ca oportunismul nu este, în multe cazuri, o alegere constienta a unei persoane, nu a învatat sa fie asa, ci e trasatura sa înnascuta asupra careia el nu are nicio putere. Adica, asa e el construit din nascare, ca s-o spunem mai simplu. Într-un anumit sens, „sclavii înnascuti”, un termen cam dur, desigur, sunt adevarati, palpabili, exista – acest lucru nu priveste nicio tara sau natiune anume, ci o anumita parte a oricarei comunitati. În fiecare loc al lumii gasim oportunisti. În statele autoritare, ei sustin un regim autoritar, în statele democratice, democratia. Fara sa aiba, bineînteles, nici cea mai vaga idee ce reprezinta acestea. Plaseaza un oportunist într-un sistem în care umanismul si preocuparea pentru ceilalti sunt valori, iar el va fi umanistul perfect. Vin republicanii la putere, va sustine republicanii. Vine un regim totalitar, iar el a fost aparatorul înversunat al democratiei? Nici o problema, va deveni un înversunat aparator al totalitarismului. Acesti oameni nu pot fi luati în serios, ei exista, se manifesta, însa nu ofera garantia ca sustin idei si idealuri prin propria gândire, chiar daca ajung, adeseori, sa scrie carti, sa tina conferinte sau pozeaza în intelectuali cu staif, nu o folosesc, nu au idee de alternative, opinie, nuante, instinctul supravietuirii este extrem de puternic în ceea ce-i priveste. Oportunistul are lectia învatata, limbajul de lemn, etichetele la îndemâna. Mai ales când e vorba de functii, influenta si bani, va vorbi pe limba lor. Caci oportunistii doar asta urmaresc, beneficii. Mintea lor este axata doar pe obtinerea beneficiilor, a materialului, nicidecum pentru a procesa informatiile diverse oferite de natura sau societate: informatiile le primesc la pachet gata analizate si trecute prin filtrul gândirii altuia, de regula, persoane puternice, influente si care lui îi sunt de folos. Între oportunism si rautate exista similitudini de aceea multi sunt tentati sa le considere sinonime. O persoana poate fi foarte rea, incredibil de rea, daca îsi permite sa fie asa. Si credem ca aceste lucruri sunt legate între ele, rautatea în multe privinte provine, nu o spun eu, ci altii care nu sunt amatori în domeniu, din prostie si frustrare, prin urmare, fara interventie specializata, nu exista un sfârsit pentru ele. Oricine întâlneste pentru prima data o manifestare a celei mai inumane ticalosii este la început uimit ca asa ceva este posibil. Chiar socat. Aici gasim tradare, lipsa de bun simt si educatie, cinism, grandomanie, minciuni si cruzime, infatuare, gândire îngusta, exces de stereotipuri, amestecate între ele în cel mai amanuntit mod. Iar prostia se refera exact la aceste manifestari, total neetice, nu la nivelul de inteligenta, IQ sau cultura. Prostia, care sta la baza rautatii, are multe forme de exprimare, unele de-a dreptul hilare. Când devii victima unui act ticalos sau al unui comportament ticalos, fie ca vine din rautatea cuiva, fie din oportunismul sau, totul pare ca se prabuseste. Este greu sa te aperi când esti doborât psihic în moduri imorale, mai ales de acei oameni în care ai avut încredere neconditionata, cu care ai putut mânca ieri din aceeasi strachina, le-ai întins o mâna de ajutor, le-ai împartasit secretele tale. Dar aceasta realitate trebuie acceptata, trebuie acceptata ca exista, ca nu esti singurul lovit pe nedrept în aceasta lume sau ca asa este lumea construita, pentru ca, doar astfel, îti poti aduna puterile si poti lua situatia în propriile mâini spre a o rezolva. Altfel rautaciosul, ca si oportunistul, daca nu te vei ridica, vor jubila, înca un pion, vor spune, cazut pe tabla de sah, un pion slab care a cazut din pricina neputintei sale, nicidecum din pricina actiunilor nesabuite, ticaloase ale mele. De ce sunt oamenii rai, ne întrebam mereu, de ce îsi permit astfel de fapte care se încadreaza în acest tipar, de ce le comit, chiar daca le recunosc, multi dintre ei, ca fiind rautacioase? Egoismul, invidia, slabiciunea, lacomia, narcisismul, prostia, dorinta de a fi deasupra altora, lipsa de bun simt, asa cum am spus – asta îi împinge pe oameni la rautate. Pe de o parte. La nivel social, daca e s-o luam pe paliere, pe de alta parte, însa, pot exista vatamari neintentionate, sa le numim astfel, exista momente în care o persoana, pur si simplu, are o întelegere diferita a eticii, deoarece ideile despre ceea ce este bine si rau pot varia destul de mult în diferite societati, în diferite etape istorice si în diferite culturi. Ceea ce membrii unei culturi pot considera comportament neetic poate fi considerat perfect rezonabil si etic de altii. De exemplu, în majoritatea culturilor asiatice, în mod traditional, se poarta albul pentru a semnifica doliul. Daca un japonez va participa la ritualul înmormântarii unui prieten român faptul ca va veni îmbracat ca un mire la biserica, cu un buchet roz de trandafiri, nu e o dovada de rautate sau dispret, desi românii ar lua-o ca pe un afront. Acum, folosind exemplul de mai sus vedem cât de multe idei despre ceea ce este bine si rau pot diferi chiar si în cadrul unei singure societati. De exemplu, se considera inacceptabil un comportament discriminatoriu, desi cândva era destul de comun si nu intra deloc în vizorul eticii. Adica, pe de o parte, etica este rezultatul conventiei sociale, a acordului anumitor grupuri de oameni de a considera anumite lucruri bune si rele. Pe de alta parte, exista un punct de vedere ca exista principii etice sau morale universale care provin din valori umaniste: egalitatea oamenilor, valoarea vietii umane, minimizarea nivelului de violenta etc. Dar, de fapt, înca se dovedeste ca, în acelasi moment, exista comunitati în care aceste principii nu pot fi împartasite. Iar oamenii care încalca aceste principii nu vor fi considerati încalcatori ai eticii, acolo în comunitatea în care traiesc, si nici rautaciosi. De exemplu, pot batjocori nestingheriti o persoana grasa sau slaba si o pot judeca pentru felul cum arata, sau una de culoare sau una care nu se înregimenteaza religiei lui sau vor cere pedeapsa capitala a unei femei din motive ridicole. Vor spune ca e firesc sa faca toate acestea si vor avea argumentele lor imbatabile. Desigur, netrecute prin filtrul gândirii lor, ci doar prin stereotipurile mostenite din familie ssau comunitate – litera de lege, a lipsei de educatie si bun simt etic. Adica a prostiei, ca s-o spunem direct. Frica îi împinge, de asemenea, pe oameni la rautate, pentru a-si salva propria piele, ei sunt gata sa tradeze, sa puna la cale razbunari, sa însele pe oricine, nevasta, copilul, colegul de birou sau de partid, inclusiv pe cei care au încredere neconditionata în ei si cu care au trecut prin multe împreuna, si chiar si pe cei de care depinde bunastarea lor actuala. Frica este, în general, capabila sa înnebuneasca o persoana, determinându-o la astfel de actiuni care îi vor provoca mai mult rau decât sa-i ofere ajutor. Prin urmare, din cauza fricii, este foarte usor sa te decizi asupra aplicarii unui act rautacios asupra semenilor tai. Si multi oameni nici macar nu stiu asta, nu stiu ca tot ceea ce condamna, urasc, nu accepta sau nu proceseaza la nivelul gândirii, pot face, comite doar daca le este frica, inconstient, de ceva. Ei pot vedea într-o fapta ticaloasa singura mântuire pentru ei însisi. Voi trada pe toti, voi însela, voi înlocui, dar eu voi supravietui, mie îmi va fi bine, voi fi mântuit. Voi câstiga eu, doar eu. Functia, reputatia, casa, gloria, banii. Eu nu trebuie sa dispar, trebuie sa dispara celalalt. Eu nu trebuie sa pierd, trebuie sa piarda celalalt. Ei pot sa-i tradeze pe cei slabi sau corecti, indiferent cine sunt acestia, dându-se de partea celor puternici, pur si simplu, pentru ca le este frica sa se opuna puterii. Asa se întâmpla, de exemplu, cu cei care dau vina pe femeile care au devenit victime ale agresiunii unui barbat, spunând: „îsi merita soarta”. Si nu este femeia vinovata pentru ceea ce îndura, dar nu au curajul sa o sustina, din frica, desi ei ar fi constienti, daca ar gândi, ca nu merita nimic din ceea ce îndura. Frica îi transforma în aparatori ai ticalosilor si îi face ticalosi, rai, pentru ca sustin activ sau pasiv faptele josnice ale altor oameni. Vânzatorul de pepeni, prietenul, ruda, colegul de munca, vecinul, frizerul, zugravul, medicul, fiecare încearca sa-si demonstreze puterea în locul lui mic. Unii o fac nu prin abilitati, gândire, empatie, ci prin a face rau altuia. Se presupune ca acesti oameni în viata, nu neaparat în copilarie, au fost adesea umiliti fara sa poata riposta, iar puterea sau slabiciunea au devenit limbajul comunicarii lor: ori trag eu primul, ori ma vâneaza celalalt, desi nu e vorba de nici o vânatoare în realitate, ci doar în capul lor. Acest mecanism Freud l-ar fi numit proiectie: am experimentat durere, e ceva blocat în mine, iar acum aceasta bomba cu ceas începe sa functioneze. Exprimând rautate, o persoana experimenteaza placere sau bucurie pe termen scurt, usurare, dar, deoarece problema lui reala nu este rezolvata, situatia persista. Si o persoana se va agata si de altul, termina cu el si va avea pe altul în vizor, va continua sa umileasca, sa faca rau, sa însele, sa calce pe grumazul altuia, va folosi puterea din bomba cu ceas pentru a recupera astfel ceea ce a pierdut, la un moment dat, în viata. Îi este mai usor sa faca rau, se obisnuieste cu el, e un mod de a se comporta. De ce sa gândesti, de ce sa cauti solutii, de ce sa actionezi etic, sa întelegi situatia altuia, asta presupune gândire – când poti actiona simplu, direct, într-un mod primitiv, barbar? Acestea sunt regulile noastre de viata, care sunt mereu contradictorii, sunt interpretate diferit în diferite situatii si sunt adesea încalcate de cei care le-au stabilit, tocmai de aceste reguli si interpretarile lor depinde pe cine vom numi ticalos, rau sau sclav înnascut. Si asta înseamna un lucru: ca nu toti oamenii, spre stupefactia noastra, percep în mod egal unele actiuni ca fiind josnice si ticaloase. Uneori trebuie sa li se explice ca asta si asta este rau, necinstit, imoral, ca rautatea sau oportunismul lui produce altora suferinta, acest lucru nu ar trebui sa se întâmple în societatea noastra, oamenii nu ar trebui sa comita astfel de actiuni, pentru ca nimeni nu e dator sa plateasca pentru istoria tragica a altei persoane, pentru frica, dorinta lui de a câstiga cu orice pret sau pentru prostia lui. Dar, oare, credeti ca vor întelege? Posibil ca da, posibil ca nu. Un lucru e cert: ajungem la ideea ca gândirea, atunci când, prin actiunile noastre, facem rau altuia pentru binele si bunastarea noastra, e irationala, egoista, lenesa, credula si mioapa. Nu se pune în miscare. Nu ar trebui, poate, un pic de efort pentru a iesi din „sclavia” în care traim? Cristina Danilov este psiholog
