Un preot a fost acuzat de un iesean ca l-ar fi dezmostenit. Preotul ar fi profitat de ascendentul moral fata de un nonagenar, pentru a-l convinge sa rupa legaturile cu restul familiei si sa-i lase lui averea. Plângerea a fost respinsa atât de Judecatorie, cât si de Tribunal, dar ultimul cuvânt va apartine Curtii de Apel. În plângerea sa, Gabriel A. a aratat ca era nepotul de sora al defunctului, acesta fiind vaduv, fara descendenti în viata. Batrânul, care decedase în vârsta de 95 de ani, se apropiase în ultimii ani de viata de preotul Razvan T., o ruda îndepartata. Preotul oficia în prezenta batrânului slujbe religioase, spovedindu-l si împartasindu-l si speculând preocuparea fireasca a nonagenarului pentru un sfârsit crestinesc. Treptat, preotul îl izolase pe batrân de rude, conditionând orice contact cu nonagenarul de prezenta sa. Când suna telefonul, preotul era cel care raspundea în locul batrânului. I-ar fi spus batrânului ca rudele vor sa îi doneze organele dupa moarte. În cele din urma, îl determinase sa-si schimbe testamentul, batrânul lasându-si întreaga avere preotului. O luna mai târziu, batrânul murea. Nepotul a precizat în plângerea sa ca starea de sanatate a unchiului sau se înrautatise brusc, întrucât acesta nu-si mai respecta regimul alimentar impus de numeroasele afectiuni de care suferea. Gabriel A. a cerut anularea testamentului, invocând dolul, respectiv inducerea în eroare prin viclenie a batrânului. De partea cealalta, preotul a aratat ca si el îi era ruda batrânului, bunicul sau fiind var drept cu acesta. Întrucât Razvan T. voia sa urmeze cursurile Facultatii de Teologie, tatal sau a cerut ajutorul batrânului pentru obtinerea unei recomandari din partea unui preot. În 2010, batrânul a acceptat si sa îl ia în spatiu pe Razvan T., iar în timp între cei doi s-a legat o relatie de afectiune si respect reciproc. Studentul în teologie îsi ajuta strabunicul în gospodarie si discutau împreuna despre pasiunea comuna, istoria. Pâna în 2016, când s-a casatorit, Razvan T. a locuit cu batrânul. Ulterior, a continuat sa mearga cu el la controalele medicale, îi platea facturile, îi cumpara medicamente, îl ajuta în gospodarie si îl însotea la spital atunci când avea nevoie de interventii chirurgicale. Dintre celelalte rude, doar sora batrânului îl mai ajuta. Aceasta murise însa în 2019, cu un an înaintea batrânului. Conform precizarilor lui Razvan T., batrânul începuse sa faca aluzii cu privire la dorinta de a schimba testamentul în 2015, hotarându-se definitiv în acest sens dupa ultima sa internare în spital. Preotul a negat faptul ca ar fi prestat servicii religioase batrânului. Acesta avea o legatura strânsa cu Biserica si avea propriul duhovnic. Razvan T. doar participase, în calitate de ruda, la înmormântarea celor doua surori ale batrânului, dar slujbele le oficiasera preotii parohi. Primul testament al batrânului fusese întocmit în 2013, prin acesta el lasându-si întreaga avere fratilor sai si mamei reclamantului. Când si-l schimbase, facuse în prealabil o expertiza medico-legala care atesta ca avea capacitatea psihica pastrata. „Din declaratia martorului A.A., prezent la încheierea testamentului, instanta retine ca, desi defunctul era obosit si lipsit de energie, îsi dorea mult sa încheie un testament care sa nu fie ulterior anulat, insistând asupra acestui aspect în fata notarului, prin care sa lase bunurile sale pârâtului T.R.”, au retinut judecatorii. Desi batrânul voise sa întocmeasca un testament care sa nu poata fi anulat, Codul Civil impune o serie de restrictii care faceau actul atacabil. Astfel, testamentele întocmite în favoarea medicilor, farmacistilor, preotilor sau altor persoane care au acordat asistenta de specialitate celui decedat în ultima parte a vietii pot fi contestate. În cazul batrânului, testamentul fusese întocmit cu foarte putin timp înaintea decesului, în cursul bolii ce dusese la moarte. Totusi, nu s-a putut demonstra în instanta ca Razvan T. îi asigurase strabunicului sau asistenta religioasa în mod constant, acest rol fiind îndeplinit de preotul paroh si de duhovnic. Declaratiile martorilor au conturat imaginea unei rude care se preocupa sincer de batrân. Plecat în concediu, Razvan T. îsi rugase o cunostinta sa-l duca pe batrân la spital, iar cu ocazia unor sarbatori, pe când lipsea din oras, sa îi pregateasca câteva pachete cu mâncare. Pe de alta parte, batrânul se îndepartase de celelalte rude pe fondul unor neîntelegeri cu privire la unele terenuri aflate la tara si nu din cauza preotului. Batrânul nu raspundea la telefon din cauza problemelor de auz. Pe rând, magistratii Judecatoriei au respins toate afirmatiile lui Gabriel A. Apelul înaintat de acesta Tribunalului a fost si el respins. Primul termen de judecata a recursului nu a fost înca stabilit.
