Am mai semnalat existenta unor volume despre muzica publicate cu decenii în urma care si-au pastrat valoarea, meritând sa revina în circulatie fara nici un retus sau cu minime corecturi legate de continut. Doua exemple sunt „Romantismul în muzica” (1962) si „Violonistica enesciana” (1971), elaborate de Ada Brumaru si, respectiv, Mihai Radulescu. Calitatea acelor productii publicistice, muzicologice, a altor carti este cu atât mai pretioasa în vremea noastra, când totul se pune din nou în discutie, într-un moment istoric ce se caracterizeaza prin recunoasterea tot mai evidenta a unor genuri muzicale mai putin respectate în trecut, prin confluenta lor în creatii tot mai apreciate peste tot în lume. Interferenta creatoare a genurilor, a stilurilor reprezentând epoci, spatii geografic-spirituale altadata antagoniste a fost evidenta recent, în seara de 27 mai, la auditia programului sustinut de ansamblul cameral de muzica veche „Anton Pann” în deschiderea festivalului „Dimitrie Cantemir – 300”. Climatului melodic-armonic-stilistic-expresiv al muzicii orientale s-au integrat melosul traditional arhaic din Transilvania creat sub forma improvizatiei asemanatoare creatiei spontane de tip jazzistic. Impresia mea a fost confirmata ulterior de Constantin Raileanu, fondatorul si conducatorul ansamblului, instrumentist, solist vocal, autorul majoritatii aranjamentelor instrumentale. Necesitatea revenirii în circulatie a unor documente muzicale românesti de prim ordin, din nefericire uitate, poate fi argumentata si prin înregistrari istorice. Se cuvine semnalata o imprimare realizata de dirijorul Constantin Silvestri în anul 1954: opera O noapte furtunoasa de Paul Constantinescu. Este prima versiune de studio existenta – versiune deplin respectabila pentru ca s-a înfaptuit cu participarea esentiala a dirijorului de exceptionala valoare Silvestri. Solisti au fost tenorul Constantin Niculescu (Chiriac), baritonul Barbu Dumitrescu (Jupân Dumitrache), basul Silviu Gurau (Nae Impingescu), tenorul Valentin Teodorian (Rica Ventuariano), mezzosoprana Nella Dimitriu (Spiridon), sopranele Thea Ramurescu (Veta) si Iolanda Marculescu (Zita). Importanta de moment si de ordin istoric a înregistrarii este tripla: Societatea Româna de Radio a dispus de studio si aparatura profesionala pentru înregistrari muzicale din 1952, prima opera româneasca fixata în memoria magnetica fiind creatia lui Paul Constantinescu, compozitorul a supervizat repetitiile si imprimarile. Desi Silvestri a beneficiat de opiniile esentiale ale compozitorului, el nu a avut un model constituit în variante interpretative precedente, înregistrate pe banda, disc sau în memoria sa prodigioasa. De aceea, creatia sa dirijorala a fost si a ramas cu atât mai demna de respect. Productia artistica a fost difuzata la Casa de discuri „Electrecord” mai întâi în 1954. Valoarea lucrarii si a interpretarii s-au dovedit prin interesul special acordat în 1967 înfatisarii editiei secunde: ilustratiile – Aurel Jiquidi, grafica – Damian Petrescu, textul muzicologic – Anatol Vieru. Cu siguranta, productia din 1967 a fost destinata mai ales exportului, pentru ca Silvestri parasise România cu opt ani înainte si era interzis în tara, iar din 1969 Iolanda Marculescu, odata cu emigrarea în America de Nord, intrase sub aceleasi restrictii. Asa se explica trecerea la index, pâna în 1990, a înregistrarii, dar nu se justifica tacerea deplina în care a ramas de atunci pâna astazi. Este adevarat, despre Constantin Silvestri s-a putut scrie si vorbi în tara sa natala (dupa ce a murit, în 1969), Eugen Pricope si Theodor Balan dedicându-i însemnari pretioase în volumele „Dirijori si orchestre” (1971), „Silvestri între straluciri si... cântece de pustiu” (1975), „Prietenii mei muzicieni” (1976), i s-au publicat câteva partituri, la Radio s-au transmis câteva dintre înregistrarile sale realizate în România (cum este Simfonia a X-a de Dmitri Sostakovici), dar prima varianta a operei „O noapte furtunoasa” nu se bucura de difuzare nici radiofonica, nici pe CD. Dincolo de valoarea exceptionala a dirijorului Constantin Silvestri, recunoscuta de timpuriu la concursuri din strainatate, prin invitatiile tot mai numeroase de a conduce programe simfonic-concertistice peste tot în lume, prin distinctiile, premiile importante si contractele cu prestigioase case de discuri – a ramas de mare pret atentia pe care a acordat-o creatiei muzicale românesti ajunsa la standardele originalitatii, evitând cât i-a fost posibil în tara compromisurile valorice. În primul rând opus-urile lui George Enescu, cele semnate de Theodor Rogalski si Paul Constantinescu i-au captat tot interesul si energia. Silvestri a condus la 21 decembrie 1947 prima auditie publica a Oratoriului bizantin de Craciun, i-a fost partener de scena lui Valentin Gheorghiu la interpretarea, si în seara de 7 mai 1952, a Concertului pentru pian si orchestra. Sunt numai doua exemple dovedind cunoasterea temeinica a muzicii lui Paul Constantinescu. Alt argument vizând includerea de câte ori a fost posibil a lucrarilor compozitorului român în concertele pe care le-a dirijat peste hotarele României. Reeditarea primei înregistrari a operei „O noapte furtunoasa” la calitatea performanta a tehnicii digitale, macar difuzarea în programele radiofonice ar fi un gest de cuvenita apreciere, nu ma sfiesc sa cred, un gest patriotic în anul 2023, când se împlinesc 110 ani de la nasterea dirijorului Constantin Silvestri si sase decenii de la disparitia compozitorului Paul Constantinescu. Dincolo de aceste date, documentul sonor evocat aici merita cunoscut si apreciat de muzicienii si publicul de astazi. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
