Pentru o nouă ediție a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (I)

În contextul aniversarii a 350 de ani de la nasterea si al comemorarii a 300 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir, autorul articolului argumenteaza utilitatea unei editii comparate a celor mai vechi trei versiuni (latineasca, germana si româna) a cunoscutei opere a voievodului carturar.* Împlinirea a 350 de ani de la nasterea si a 300 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir va constitui pe parcursul anului în curs prilejul unor comemorari mai mult sau mai putin festive si formale, în diferite locuri si la diferite niveluri, dar si, poate, al unor cercetari de substanta, care sa lumineze puncte înca obscure din redutabilul edificiu al operei marelui voievod‑carturar moldovean. În ceea ce ma priveste, am socotit potrivit sa finalizez anul acesta un proiect care mi s‑a conturat în minte în urma cu câteva decenii. Este vorba despre realizarea unei editii stiintifice a primei versiuni în limba româna a celei mai cunoscute opere cantemiriene, Descriptio Moldaviae, traducere tiparita la Neamt în 1825, cu titlul Scrisoarea Moldovei. Aceasta traducere fusese realizata la Iasi cu câtiva ani mai înainte, în 1808, si se afla pastrata si sub forma unui manuscris, la Biblioteca Academiei Române. Data fiind popularitatea de care se bucura aceasta scriere cantemiriana, ma uimeste faptul ca nimanui nu i‑a venit ideea de a publica împreuna, pe coloane paralele, textul latinesc original, scris în limba latina de Dimitrie Cantemir în anul 1716, dar ramas în manuscris pâna în epoca moderna, alaturi de prima editie (editio princeps), si anume versiunea germana, tiparita de doua ori, în 1769 si 1771 (cu titlul Beschreibung der Moldau), alaturi de cea mai veche versiune româneasca, cea de la Neamt, deja pomenita, tradusa nu din latina, ci dupa versiunea germana. Editorii de la Neamt specifica, în mod explicit, ca originalul este cel din limba nemteasca. Toate aceste trei versiuni au povestile lor extrem de interesante si destul de încâlcite, pe care le voi rezuma, în cele ce urmeaza, bazându-ma, desigur, întâi si întâi pe rezultate certe, pe care le‑am selectat din literatura de specialitate, foarte bogata. Este probabil ca niciun alt autor din spatiul literaturii românesti vechi nu s-a bucurat, asemenea lui Cantemir, de atât de multe comentarii, monografii, articole, culegeri de studii si diverse editii; lucruri de calitate, dar si multa maculatura repetitiva. Pe lânga opera sa scrisa, biografia lui Cantemir fascineaza si ofera o tema de cercetare inepuizabila. Prin urmare, voi prezenta pe scurt istoria originalului latinesc, a prototipului, cum s‑ar spune, scris de Cantemir, apoi un rezumat al istoriei editiei princeps în limba germana si, în cele din urma, câteva date istorico‑filologice privind traducerea româneasca tiparita la Neamt în 1825. Voi încerca sa dau raspunsuri clare la întrebarile primare pe care si le pune orice cercetator din sfera noastra de activitate, si anume cine, cum, de ce/ în ce scop, în ce împrejurari si cu ce justificari au fost produse cele trei texte studiate. Aceasta prezentare, pe care o însotesc cu facsimile si alte materiale fotografice, va fi mai mult sau mai putin fragmentara, dar suficienta pentru a justifica necesitatea unei asemenea editii trilingve. Volumul pe care îl pregatesc va aparea, probabil, în format de album, mai adecvat prezentarii în paralel a celor trei texte, într‑o transcriere stiintifica, adica una conforma cu ortografia actuala (latina, româna si germana), precum si a unei foarte cuprinzatoare iconografii, inclusiv pasaje consistente în facsimil. În treacat, va informez, stimati colegi, ca primarul Municipiului Iasi, domnul Chirica, auzind de aceasta intentie a noastra, s-a oferit sa finanteze aceasta lucrare, care va aparea la Editura Junimea. Asta fireste, daca Providenta a prevazut sa apuc sfârsitul acestui an, recte sfârsitul acestei lucrari. V‑as mai retine putin atentia cu un episod sentimental! În fata aveti frontispiciul Bibliotecii Sainte-Geneviève din Paris. Pe coloana a patra, daca va uitati mai atent, vedeti numele Demetrius Cantemir. Pe aceeasi coloana, citim primul nume, care este al lui Gottfried Wilhelm Leibniz, iar ultimul de pe aceeasi coloana este al lui Issac Newton, doi uriasi ai culturii universale! Ce ne spune acest lucru? Ca cei care au facut aceasta lista l-au considerat pe Dimitrie Cantemir demn sa stea în aceasta companie! Sunt acolo, pe acel frontispiciu, 810 nume de mari eruditi ai Europei din toate timpurile. Biblioteca Sainte-Geneviève este un punct simbolic central al Parisului, o cladire magnifica, vecina cu Sorbona si cu Pantheonul parizian. Primul lucru care te izbeste când treci prin preajma este acest frontispiciu generos, care cuprinde, daltuite în piatra, 810 nume de mari personalitati, de la Platon si Plotin, pâna la mari figuri din Renastere, din Iluminism si asa mai departe… Iar Dimitrie Cantemir se afla si el acolo! Va marturisesc ca, în perioada sejurului meu parizian de aproape trei ani, îmi faceam drum cel putin o data pe saptamâna, ca sa trec pe lânga Sainte-Geneviève si sa contemplu frontispiciul, retraind de fiecare data o stare sufleteasca speciala, pe care nu ezit sa o numesc patriotism, daca prin acest cuvânt întelegem iubirea sincera si solidaritatea reala cu sirul înaintasilor tai. Faptul ca numele lui Dimitrie Cantemir al nostru se afla acolo, îmi prilejuia un fel de confort intelectual pe care nu ezit sa îl mentionez de fiecare data, specificând ca ma consider un norocos ca am putut sa traiesc acele clipe. (Va urma)   *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825. Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iasi si de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide” din Iasi, la 12 iunie 2023.   Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi