Traseul intelectual al unei mari personalitati este jalonat de studiile pe care acesta le-a terminat, de examenele sustinute, de mediul în care s-a format si de oamenii si cartile care i-au modelat constructia interioara. Cum parcursul scolar national si european al lui Vasile Conta a fost unul exemplar, ar merita, credem, sa-l readucem în atentia studiosilor de azi. Ca tot a reînceput scoala! Dupa ce Conta îsi încheie studiile comerciale la Anvers face o solicitare de ajutor financiar pentru a-si continua studiile de drept care însa îi este refuzata. Putem presupune de ce Societatea Fatu-Pogor nu a mai continuat finantarea studiilor lui Conta. Rosetti-Tescanu face observatia ca scopul Societatii „dupa dorinta finantatorilor, era de a crea o clasa mijlocie cu experienta comerciala la Iasi” astfel încât „în conformitate cu regulamentul Societatii, în momentul în care si-a terminat studiile comerciale pentru care fusese trimis în Belgia, nu i-au mai trimis bani”. O perspectiva diferita, care incrimina Societatea pentru faptul ca a refuzat ajutorul lui Conta, a fost cea adoptata de Livianu. Acesta remarca: „daca Societatea Fatu-Pogor i-a suprimat bursa cu doi ani înainte de termenul convenit (?), cauza n-a fost ca el a parasit studiul comertului [cum credea Negruzzi, n.n.], ci pentru ca a studiat si dreptul, în care a obtinut si diploma de doctor iarasi cu «distinctiune si mentiune onorabila». Societatea auzind lucrul acesta si închipuindu-si ca bursierul ei întorcându-se în tara n-are sa se destineze carierei comerciale pentru care dânsa l-a preparat, i-a taiat bursa pentru anii destinati practicii în Englitera”. Prietenul lui Conta însa se înseala. Nu a existat nici o obligatie din partea Societatii Fatu-Pogor referitoare la practica în Anglia; aceasta era o recompensa pe care ministerul belgian o oferea studentilor belgieni care terminau „cu distinctiune” Institutul din Anvers. Plecând de la acest fapt, Conta a întrebat daca nu ar putea primi si el, din partea Societatii, date fiind conditiile pe care le îndeplinea, un sprijin similar. Obligatiile Societatii vizau însa strict o specializare: anume pe care o alesese de la bun început si pentru care asigura finantarea studiilor. În cererea initiala (din 1868) Conta solicitase „orice specializare va binevoi distinsa Societate sa aleaga din ramura stiintelor exacte” si asteptase un an, pâna când un alt bursier îsi terminase studiile. Deci, e limpede ca politica Societatii de stipendiere nu depasea perioada studiilor alese de Comitet astfel încât sa acopere o nevoie de cadre la Iasi. Cu toate aceste, s-ar putea ca si explicatiile celor doi apropiati ai lui Conta sa fie adevarate si Societatea sa fi urmarit strict crearea unui grup de specialisti special pentru nevoile momentului si în acord cu strategia acesteia de a construi, pragmatic, o clasa de experti occidentalizati, de a forma adica, cu un termen modern, „tehnocrati”. În studiul sau celebru dedicat strategiilor de putere si legitimare moderne, intitulat „Junimea – Discurs politic si discurs cultural”, Sorin Alexandrescu detaliaza acest mecanism subtil prin care intelighentia româneasca a timpului si-a consolidat puterea constituindu-se ca grup de presiune si organizându-se pe trei cercuri concentrice de putere astfel: „pentru moment este suficient sa spunem ca la sfârsitul anilor 1860 si începutul anilor 1870 se creioneaza deja o ierarhie a conducatorilor, guvernantilor si a unui al treilea grup, pe care l-as numi al executantilor. Cercul executantilor va fi format din tineri de origene modesta” care, arata autorul, sunt trimisi la studii în strainatate pentru ca „stiinta acumulata dincolo (la Berlin, Viena, Paris) devine o sursa de putere aici (la Iasi) si o legitimare a oricarei pretentii ulterioare de putere”. Cazul lui Conta se înscrie perfect în acest scenariu de constructie institutionala si de articulare a unui grup de presiune care sa legitimeze, prin ocuparea unor pozitii specifice, puterea intelighentiei. Este, iata, din ce în ce mai limpede de ce Societatea nu era interesata în finantarea continuarii studiilor lui Conta care fusese „programat”, ca sa zicem asa, doar pentru acoperirea unui post în domeniul comercial. Depasind cu greu lipsurile financiare cu pretul unei grave îmbolnaviri si, dupa cât se pare, cu sprijinul banesc al tatalui sau – înca protopop la Cahul, Conta reuseste sa promoveze examenul final de doctorat în drept, în iunie 1872. Diploma care confirma ca a sustinut „avec distinction” examenul prin care devenea Docteur en Droit a fost eliberata de Universitatea din Bruxelles pe 21 iunie 1872. Într-o scrisoare catre Vasile Constantinescu-Livianu, trimisa din Gând la 24 iunie 1872, Conta marturiseste: „tata-meu îmi scrisese sa termin cursurile pâna în iulie ca pentru mai mult timp nu poate sa-mi trimita bani. Poti sa-ti închipui în ce pozitiune eram. Studiam câte 10 ore pe zi si faceam economii cât puteam. În fine, primii bani si trecui cel dintâi examen la 6 iunie si pe cel de-al doilea (din anul III) la 22, cu distinctiune. Astfel încât acum sunt doctor în Drept din Bruxelles (si înca cu distinctiune!!!?)”. Dupa ce primeste banii necesar pentru drum, tot de la tatal sau, Conta, scrie sora sa, „în august se întoarce la Cahul [unde acesta era protopop, n.n.], unde pledeaza de câteva ori (?!), iar în octombrie, în acelasi an, se stabileste la Iasi”. Toate acestea se întâmpla în 1872. În ianuarie 1873, printr-un concurs stralucit, obtine catedra de drept civil la Universitate, fiind, pâna la prematurul sau deces, profesor universitar. Se încheie astfel un ciclu de formare început înca de la primii pasi în scoala (1854) si continuat cu studiile gimnaziale (1858) si liceale (1865) care culminasera cu examenul de bacalaureat (1868) si continuasera cu studiile în strainatate (1869-1872). La capatul acestui ciclu de formare Vasile Conta era un intelectual umanist, cu experienta teoretica în domeniul comercial si juridic, interesat de filosofia pozitivista si la curent cu principalele scoli de gândire care formau paradigma intelectuala si filosofica a timpului. Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
