O casa din Chiperesti a prilejuit magistratilor Judecatoriei un exercitiu de interpretare a Codului Civil. Casa a reprezentat mostenirea unei familii de ieseni, fiecare întelegând în alta maniera felul în care trebuia împartita. Judecatoria a gasit o solutie, dar aceasta va trebui confirmata de Tribunal. Dezbaterile în jurul casei au fost prilejuite de felul si momentul în care aceasta a fost cumparata. D.A. si N.B. au trait împreuna din 1989. În 1993, barbatul, D.A., si-a cumparat un apartament, acesta fiind trecut doar pe numele lui. În 1997, cei doi s-au casatorit, dar casnicia nu a durat mult. În 2003, femeia a plecat. Ramas singur, D.A. si-a vândut apartamentul contra sumei de 100 milioane lei, mentionând în cuprinsul actului ca este necasatorit. O luna mai târziu, si-a cumparat cu 50 milioane lei o casa de trei camere, cu 1.500 mp de gradina în jur, în Chiperesti, comuna Tutora. Divortul de N.B. a fost pronuntat abia un an mai târziu, în 2004, iar de aici aveau sa plece toate neîntelegerile. În 2015, D.A. a murit. La dezbaterea mostenirii s-a prezentat si N.B., ca fosta sotie. Acesteia i-a fost atribuita o cota de jumatate din mostenirea reprezentata de casa si acareturi, notarul constatând ca bunurile fusesera cumparate în timpul casatoriei cu D.A. Unul dintre fiii acestuia, F.M.A., nu a acceptat însa aceasta solutie si s-a adresat instantei. Aici, el a invocat ca fosta sotie a tatalui sau nu avusese nicio contributie în cumpararea casei. Prin urmare, nu i se cuvenea nimic. Conform legii, bunurile dobândite în timpul casatoriei de catre oricare dintre soti sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune. Sunt însa considerate bunuri proprii ale fiecarui sot cele dobândite înainte de încheierea casatoriei sau cele dobândite prin mostenire, legat sau donatie, ca si premiile, recompensele, manuscrisele, proiectele artistice ori inovatiile. Din aceste prevederi legale, judecatorii au trebuit sa stabileasca drepturile la mostenire ale urmasilor lui D.A. Magistratii Judecatoriei au început cu apartamentul lui D.A. Acesta fusese cumparat înaintea casatoriei, deci era bun propriu. Faptul ca la acea data se afla deja într-o relatie de concubinaj cu N.B. nu avea relevanta, câta vreme contractul de vânzare-cumparare fusese întocmit doar pe numele lui. D.A. vânduse ulterior apartamentul si cumparase aproape imediat casa din Chiperesti. Timpul scurt trecut între vânzarea apartamentului si cumpararea casei ducea la concluzia ca banii necesari erau cei obtinuti de pe urma locuintei din Iasi. N.B. nu dovedise în niciun fel ca banii platiti pentru casa din Tutora ar fi provenit din alte surse. Faptul ca tranzactiile se facusera în timpul casatoriei cu N.B. nu avea importanta, câta vreme era vorba de vânzarea unui bun propriu si de folosirea banilor rezultati din aceasta. Magistratii Judecatoriei au decis anularea certificatului de mostenitor prin care N.B. dobândea jumatate din bunurile fostului sau sot. Sentinta a fost contestata de N.B., dosarul intrând pe rolul Tribunalului.
