Prin povestirile lui, Capote a avut, în mod evident, o influenta hotarâtoare asupra a ceea ce s-a numit proza minimalista americana din ultima jumatate a secolului XX. Acest tip de epic se concentreaza pe frânturi din existenta imediata, pe care le exploreaza nesofisticat si totusi artistic. Viziunea naratorului minimalist e pragmatica, evitând, din start, constructiile monumentale ale romanului traditional, cautarea adevarurilor majore ale lumii sau elucidarea codurilor absconse si derutante din istorie. Integrala prozei scurte a lui Truman Capote (aparuta la Polirom cu câtiva ani în urma) se bazeaza pe doua etape din viata scriitorului, dedicate redactarii de povestiri. Prima - între 1944 si 1949 - este faza „new-yorkeza” asa-zicând (care a dat, de altfel, si faimoasa nuvela Breakfast at Tiffany’s/ Mic dejun la Tiffany, din 1958, cu actiunea plasata în Manhattan-ul lui 1943). Intervalul respectiv s-a materializat într-o antologie intitulata A Tree of Night and Other Stories/ Arborele noptii si alte povestiri si publicata în 1949. Eroii acestor texte traiesc drama unei singuratati paradoxale - cea din mijlocul nebuniei urbane (sugerate, frecvent, de butaforia lui Big Apple). A doua - derulata între 1956 si 1967 - reprezinta o etapa mnemotehnica din existenta creatoare a lui Capote. Autorul reconstruieste acum, cu precadere în doua proze importante, A Christmas Memory/ O amintire de Craciun (1956) si The Thanksgiving Visitor/ Oaspetele de Ziua Recunostintei (1967), scene din copilaria petrecuta în Alabama. Insista mai ales pe relatia cu verisoara sa mult mai vârstnica („cea mai buna prietena”), Nanny Rumbley Faulk, numita de autor Sook. Traducerea de fata combina momentele, încercând sa ofere o imagine de ansamblu a fictiunii de mici dimensiuni din activitatea lui Truman Capote. Sa observam, un proiect editorial inspirat ce reconfigureaza profilul de prozator al lui Capote (perceput, de regula, ca unul al constructiei romanesti dedicate evenimentului concret, în ciuda exceptionalitatii sale, si realitatii imediate, chiar daca traversate de stranietate). Prozele din anii patruzeci - precum Miriam/ Miriam (1945), My Side of the Matter/ Punctul meu de vedere (1945), Jug of Silver/ Clondirul cu arginti (1945), A Tree of Night/ Arborele noptii (1945) sau The Headless Hawk/ Soimul fara cap (1946) - se focalizeaza pe disfunctiile emotionale ale eroilor, pe anxietate si inadaptare, pe izolarea experimentata chiar în interiorul agitatiilor colective. Angoasele protagonistilor degenereaza uneori în patologie psihica, cadrul epic luând, ca atare, nuante de fictiune gotica. Un exemplu clasic ramâne povestirea Miriam, unde o vaduva de 61 de ani - doamna Miller - îsi petrece timpul în recluziune. Nu are prieteni si nu tine legatura cu rudele sale înca în viata. Existenta sa se desfasoara între cinematograf, cumparaturi si apartamentul pe care îl are într-o zona sic a metropolei. În viata personajului apare brusc o tânara bizara - Miriam - care începe sa o hartuiasca si apoi sa o terorizeze. Desi doamna Miller refuza sa o mai primeasca, Miriam se strecoara abuziv în apartament, refuzând sa mai plece. Disperata, protagonista apeleaza la niste vecini, dar ei nu reusesc sa o vada pe Miriam. Ramasa singura, doamna Miller e abordata din nou, sardonic, de malefica fiinta - evident, creatia unei minti tulburate, alunecate pe fagasul paranoiei. Miriam a fost initial tiparita de revista Mademoiselle (în 1945) si a primit, în 1946, premiul O. Henry pentru „cel mai bun debut în proza scurta”. Povestirile din anii cincizeci se întorc în timp, în copilaria scriitorului din Alabama (dublat, în texte, de personajul Buddy), mai precis, la vremea sarbatorilor importante (Ziua Recunostintei si Craciunul). O amintire de Craciun si Oaspetele de Ziua Recunostintei sunt dominate de imaginea lui Sook - un substitut matern pentru Capote (stiut fiind faptul ca el a trait multi ani separat de mama lui). Femeia în cauza, desi fara scoala, îl educa pe copil în spiritul civilitatii (de pilda, mediaza întelept conflictul acestuia cu vecinul Odd Henderson, învat-ndu-l regulile subtile ale comunicarii). Din nefericire, Truman Capote a fost, în realitate, despartit si de verisoara Sook care, spre sf-rsitul vietii, a dezvoltat o forma de dementa senila, nemairecunosc-ndu-l pe prozator... Si prin povestirile lui, Capote a avut, în mod evident, o influenta hotarâtoare asupra a ceea ce s-a numit proza minimalista americana din ultima jumatate a secolului XX. Acest tip de epic se concentreaza pe frânturi din existenta imediata, pe care le exploreaza nesofisticat si totusi artistic. Viziunea naratorului minimalist e pragmatica, evitând, din start, constructiile monumentale ale romanului traditional, cautarea adevarurilor majore ale lumii sau elucidarea codurilor absconse si derutante din istorie. Într-un stil concis, învecinat cu cel jurnalistic, el investigheaza zona aparent banala a vietii, careia însa îi confera, ultimativ, o aura de mister si farmec simbolic. Personajele nu arata adâncime psihologica, dar, cumva curios, nu intra nici în catogoria tipologiilor din commedia dell’arte. Ele sunt surprinse, fugitiv, pe intervalul unui segment (semnificant) de viata. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
