Daca Monica Lovinescu ne-a dat, pe calea undelor, o adevarata istorie a literaturii contemporane, gustul sau functionând aici fara gres, Etica neuitarii ne restituie o analista de exceptie a comunismului. E o carte pasionanta, cartea unei constiinte mereu treze, refuzând orice compromisuri. Pentru a marca centenarul Monica Lovinescu, editura Humanitas a initiat un program ambitios si coerent, incluzând – printre altele – reeditarea mai multor carti al caror tiraj era epuizat. Demers salutar, pentru ca aduce din nou în atentie un personaj exceptional, care a jucat, vreme de decenii, un rol major în cultura româna însotind totodata, cu comentariile ei de o luciditate exemplara, convulsiile si transformarile din ultima parte a secolului trecut. O astfel de reeditare este cea intitulata Etica neuitarii, o antologie realizata de Vladimir Tismaneanu si a carei prima editie a aparut în 2008. Sunt reunite aici comentarii politice, cronici la carti filozofice, consideratii despre natura comunismului si despre dezastrele pe care acesta le-a provocat. Textele din volum sunt de o mare varietate si de o înalta tinuta literara. Monica Lovinescu îsi scria comentariile pentru radio, dar le scria ca si cum ar fi fost destinate publicarii în reviste ori în volum: fraza este echilibrata, fiecare cuvânt e la locul lui, scriitura este în acelasi timp precisa si expresiva. Din punct de vedere documentar, aceste texte sunt de o valoare inestimabila: regasim confruntarile de idei din ultimele decenii de dinaintea prabusirii comunismului, retraim evenimentele marcante ale acelor ani, urmarim lupta tenace, nu o data de un curaj nebunesc, pe care disidentii si opozantii au dus-o cu regimul comunist. Volumul ne permite, de asemenea, sa cunoastem reperele intelectuale si morale ale Monicai Lovinescu. De la Hannah Arendt preia întelegerea conceptului de totalitarism, de la Jeanne Hersch întelegerea libertatii ca prioritate absoluta. Raymond Aron este gânditorul liberal care demonstreaza cât de usor pot fi atrasi intelectuaii occidentali de iluziile comunismului. Soljenitîn este invocat în repetate rânduri, socul reprezentat de Arhipelagul Gulag fiind decisiv pentru dezmeticirea unei parti a intelighentiei europene, cum ar fi grupul „noilor filozofi”. Autoarea comenteaza carti fundamentale despre comunism, ma gândesc la lucrarile unor Jules Monnerot, Robert Conquest, André Amalrik, Boris Souvarine, dar si la memoriile Nadejdei Mandelstam. Are fericitul prilej sa scrie, dupa 1990, despre doua carti care fac, necrutator, bilantul comunismului: Trecutul unei iluzii a lui François Furet si Cartea neagra a comunismului, volumul colectiv coordonat de Stéphane Courtois. Înregistreaza momentul istoric al destramarii Uniunii Sovietice. Îi citeste cu simpatie, dintre „noii filozofi”, pe André Glucksmann si pe Alain Finkielkraut. Revine în mai multe rânduri asupra lui Camus, reface drama traita de Panait Istrati atunci când acesta si-a dat seama ca sistemul sovietic este un sistem totalitar, bazat pe teroare si pe minciuna. Câteva texte sunt consacrate realitatilor românesti. Monica Lovinescu împartaseste indignarea lui Mircea Eliade care constata ca un interviu pe care i-l acordase lui Adrian Paunescu apare într-o revista bucuresteana trunchiat si masacrat, desi Eliade avertizase ca acorda interviul cu conditia ca el sa apara integral. Vede, în România literara, ecourile entuziaste pe care le stârneste montarea lui Pintilie cu Revizorul lui Gogol, spectacol interzis dupa a doua reprezentatie. Sanctioneaza cu maxima exigenta concesiile pe care le face Marin Preda în Delirul. Subliniaza semnificatia disidentei lui Paul Goma, ramas singur atunci când breasla s-ar fi putut solidariza sau ar fi putut macar protesta fata de tratamentul la care scriitorul era supus. Prabusirea regimului Ceausescu si instalarea unei puteri care de la început este ambigua si ostila ruperii de comunism sunt analizate în pagini care, dupa trei decenii, nu si-au pierdut nimic din acuitate. Daca Monica Lovinescu ne-a dat, pe calea undelor, o adevarata istorie a literaturii contemporane, gustul sau functionând aici fara gres, Etica neuitarii ne restituie o analista de exceptie a comunismului. E o carte pasionanta, cartea unei constiinte mereu treze, refuzând orice compromisuri. Chiar si atunci când regimul de la Bucuresti îi aresteaza si îi omoara în închisoare mama. E una dintre tragediile produse de comunism, tragedie pe care Monica Lovinescu si-a asumat-o, „razbunându-se” prin textele ei. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
