Posibilii mostenitori nu mai încap pe ce a ramas din mosiile logofatului Tautu. Judecatorii ieseni au fost chemati sa recunoasca dreptul de proprietate al unui mostenitor pe 34 ha de padure în Dagâta. Cu 10 ani mai înainte, mai recunoscusera un rând de drepturi, altor mostenitori, pe aceiasi copaci. Faptul a fost posibil pentru ca unei documentatii de fond funciar i-au luat sase ani pentru a parcurge 50 de kilometri. Magistratii Judecatoriei au decis sa-l recunoasca si pe noul pretendent, urmând ca mostenitorii sa-si lamureasca ulterior între ei situatia. Ioan Tautu a fost unul dintre cei mai importanti boieri moldoveni din timpul domniilor lui Stefan cel Mare si al lui Bogdan cel Orb, fiind însarcinat cu numeroase actiuni diplomatice în Imperiul Otoman si Polonia, inclusiv cu negocierea pacii de dupa batalia din Codrii Cosminului. Ce a ramas din bogatele mosii detinute de acesta în Tinutul de Sus, în actualele judete Suceava sau Iasi, a fost confiscat de regimul comunist de la cei 7 fii ai ultimului boier care tinuse mosiile laolalta, Nicolae Tautu. Dupa 1990, fiii sai au început lupta pentru recuperarea averii familiei, fara a apuca sa o si încheie. Dupa aparitia Legii 247 din 2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, prin care s-a aprobat restituirea ultimelor suprafete de teren din cele confiscate de comunisti, nepotul lui Nicolae Tautu a solicitat comisiei locale de fond funciar Voinesti recunoasterea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de aproape 325 ha de teren, ca unic fiu al lui Gheorghe Tautu si nepot al fratilor acestuia. Din totalul terenului revendicat, 290 ha se aflau pe raza comunei Voinesti, dar alte 34 ha faceau parte din padurea Piscul Lat din Dagâta. Abia dupa opt ani, în 2013, lui Cornel Gh. Tautu i-a fost recunoscut în instanta dreptul de proprietate asupra mosiei, judecatorii obligând cele doua comune sa solutioneze cererea. Pentru cele 34 ha din Dagâta, comisia locala Voinesti îsi declinase competenta si trimisese documentatia la cealalta comisie locala abia în 2011. Cornel Tautu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si aici, în decembrie 2011. Legal, nu era necesar, întrucât cererea depusa la Voinesti se referea si la terenul din Dagâta. Oricum, era târziu. La Dagâta se prezentasera deja alti sase mostenitori. Mergând în paralel cu cererea depusa la Voinesti, ei solicitasera la rândul lor mosia Tautu de la Dagâta. Din cele 1.060 ha revendicate, li s-a recunoscut în 2012 dreptul de proprietate pe aproape 670 ha, inclusiv cele 34 ha cerute de Cornel Tautu. În baza hotarârii judecatoresti, Comisia Judeteana de Fond Funciar (CJFF) a aprobat în 2018 revendicarile. Singura cale de solutionare a situatiei mostenirii Tautu ramasese tot instanta. Cornel Tautu s-a adresat Judecatoriei, cerând anularea hotarârii CJFF prin care se recunoscuse dreptul de proprietate al altor mostenitori, mai ales ca ei cerusa retrocedarea si dupa Gheorghe Tautu, ca nepoti de frate. Practic, unicul fiul ramânea fara mostenire în favoarea verisorilor. Magistratii Judecatoriei au invocat însa faptul ca situatia mosiei fusese deja analizata si se luase o decizie. Legea statuta faptul ca punerea în posesie se face pe vechile amplasamente, daca ele nu fusesera atribuite legal altor persoane. Or, punerea în posesie fusese facuta deja, doar ca în favoarea altor mostenitori. Sentinta a fost contestata de Cornel Tautu în fata Tribunalului. El a aratat ca nu fusese parte în procesul deschis de verii lui si nici macar nu avusese cunostinta de acesta. De asemenea, la data la care judecatorii dadeau dreptate acestora, cererea sa de retrocedare zacea prin sertare de ani de zile, asteptând solutionarea. În fata Tribunalului, reprezentantii comunei Dagâta au ridicat din umeri. Primisera o sentinta definitiva în favoarea unor urmasi ai lui Gheorghe Tautu si o pusesera în aplicare. Analizând dosarul, magistratii Tribunalului au ajuns la concluzia ca prima instanta interpretase gresit legea. Prevederea referitoare la vechiul amplasament nu putea duce la negarea dreptului de proprietate, ci eventual la cautarea unor solutii alternative, precum un alt amplasament sau acordarea de despagubiri. „Acest text de lege oricum nu putea fundamenta solutia instantei de respingere totala a plângerii îndreptate împotriva masurii de respingere a cererii de reconstituire formulata de reclamant. Însa, speta vizeaza o alta ipoteza, respectiv cea în care mai multi mostenitori ai autorului T.G. au formulat în paralel, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren forestier, dupa acelasi autor”, au aratat magistratii. Ei au apreciat ca, pur si simplu, un mostenitor fusese scapat din vedere, iar solutia era simpla. Cornel Tautu urma sa primeasca si el dreptul asupra celor 34 ha de padure revendicata. „În conditiile în care legile fondului funciar instituie o exceptie de la indivizibilitatea transmisiunii succesorale, statuând calitatea de mostenitor acceptant exclusiv în limitele cererii adresate comisiei, aceasta prevedere legislativa suprapusa situatiei cererilor de reconstituire formulate atât de reclamant, cât si de alti succesibili, face ca, în prezenta speta drepturile reclamantului sa coexiste cu cele ale altor mostenitori de grad mai îndepartat care au depus de asemenea cereri de reconstituire dupa acelasi autor. Prin urmare, se impune reconstituirea dreptului de proprietate dupa autorul T.G. si în favoarea mostenitorului reclamant T.G.C., pentru suprafata de 34 ha teren forestier, urmând ca ulterior mostenitorii sa procedeze potrivit dreptului comun”, au conchis judecatorii. Sentinta Tribunalului nu este înca definitiva, dosarul intrând pe rolul Curtii de Apel. Aceasta instanta urmeaza sa decida soarta mostenirii Tautu.
