În partea a doua a articolului sunt oferite câteva informatii referitoare la un recent colocviu aniversar organizat de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide”, Facultatea de Litere a Universitatii iesene si Biblioteca Filialei din Iasi a Academiei Române. Punctul de maxim interes al acestui colocviu a fost expunerea în vitrinele Bibliotecii a impresionantei colectii de manuscrise (corespondenta, însemnari, caiete, obiecte personale) recuperate din apartamentul de la Paris al cuplului Lovinescu-Ierunca de catre dr. Astrid Cambose, cercetatoare la Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide”, care a si prefatat de altfel vizitarea expozitiei, într‑o conferinta cu titlul „Încapatânarea de a nu accepta.” Povestea unei aventuri: recuperarea arhivei de manuscrise a familiei Lovinescu-Ierunca (corespondenta). Între alte numeroase detalii ale acestei aventuri traite de tânara cercetatoare, unele cu un aspect picaresc, aflam ca aceasta colectie cuprinde doar o parte din arhiva sotilor Lovinescu-Ierunca, restul fiind adapostit în Casa Lovinescu de la Bucuresti. Cele aproximativ 5000 de piese intrate recent în colectiile Bibliotecii Filialei din Iasi a Academiei Române se afla în curs de triere si clasificare, operatie cu care s‑a însarcinat dr. Vali Mihuleac, unul dintre organizatorii Colocviului la care ma refer. Fie chiar si în urma unei sumare examinari a colectiei, constatam ca valoarea ei documentara este apreciabila, între emitatorii scrisorilor întâlnindu‑se numeroase nume sonore ale culturii românesti. Informatii detaliate despre corespondentii cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca a oferit participantilor organizatoarea principala a întâlnirii, dr. Astrid Ambose, în comunicarea Corespondentii familiei Lovinescu-Ierunca. Mai mult de sase decenii de memorie, prezentata în a doua zi a colocviului. Nu vreau sa omit si contributiile colegelor universitare de la Facultatea de Litere, lect. univ. dr. Loredana Cuzmici (Memorie colectiva si memorie familiala. În numele mamei, pe urmele tatalui) si conf. univ. dr. Emanuela Ilie (Cuvântul din cuvinte. O lectura în cheie distopica). Apreciez ca publicarea, fie si selectiva a celor mai importante dintre aceste documente ar contribui la o mai buna cunoastere si evaluare postuma a activitatii „Monicilor”. Expozitia documentara este înnobilata de prezenta unui construct artistic-obiectual („instalatie ready made”) intitulata Anatomia memoriei de catre autorul ei, reputatul grafician Dragos Patrascu, prezent si el la colocviu. Animata de cele doua principale organizatoare, dr. Astrid Cambose si dr. Loredana Cuzmici, dezbaterea libera care a urmat a beneficiat de prezenta consistenta a câtorva autoare afirmate în ultimele decenii prin contributiile lor la cunoasterea activitatii Monicai Lovinescu: Flori Balanescu, Angela Furtuna si Catalina Mihalache. Excelenta mi se pare initiativa dr. Loredana Cuzmici, care a reusit sa convinga un numar apreciabil de doctoranzi, masteranzi si studenti ai Facultatii de Litere, sa abordeze, în comunicari individuale, tematica centrala a colocviului. Simpla mentionare, în ordinea din program, a temelor propuse în comunicarile lor de foarte tinerii nostri colegi, ne da o idee despre consistenta dezbaterilor. Ma simt onorat sa le mentionez pe toate, împreuna cu numele autorilor: Gabriela Vieru (Speranta si strigatul de ajutor în L’Amérique n’a pas encore parléde Stepan Lighton), Alexandra Olteanu (Unde scurte de istorie est-etica a romanului românesc), Marius Butnaru (Monica Lovinescu, un caz de conversie etica a esteticii?), Iulia Baciu (Monica Lovinescu – Ioana M. Petrescu: doua voci critice majore în literatura postbelica), Alexandra Musat (Monica Lovinescu si Europa Libera), Radu Cojocaru (Istorie si literatura: Fenomenul Pitesti si Cuvântul din cuvinte), Elena Smarandita Costin (Parinti catre copii. Mari corespondente familiale), Bogdan Visan (Ethosul est‑etic si tendintele etice/ eticizante în discursul literar actual), Maria Contas/ Florin-Vasile Iroftei (Pledoarii pentru un muzeu al comunismului în publicistica postdecembrista), Raluca-Stefania Iacob (Monica Lovinescu si lumea literara. Portrete memorabile), Oana-Andrada Strugaru (O literatura fara memorie? Monica Lovinescu si speranta disidentei), Victor Rusu (Memorie versus utopie în Unde scurte), Ioana Amalia Carciuc (Vocile si functiile lor. Jurnalismul cultural între democratie si totalitarism), Georgiana Ciornohac (Undele scurte ale Demetrei. Postúri familiale în corespondenta Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu), Maria-Corina Dimitriu (De la Sburatorul la Paris: tipare de sociabilitate cenaculara), Iuliana Antoce (O propunere de activitate extracurriculara pentru liceeni: Monica Lovinescu – o mare personalitate a culturii române), Elena Dutca (Receptarea generatiei ’60 în Unde scurte), Olivia-Georgiana Dumitriu (Monica Lovinescu – personaj principal în arhivele Securitatii), Yasmina-Alexia Hritcu (Jurnalele Monicai Lovinescu – arhiva unei lumi), Andreea-Carmen Jacota (În numele libertatii. Scriitori disidenti în emisiunile si paginile Monicai Lovinescu), Raluca-Maria Mitiu (Expresii ale adoratiei materne în Scrisori catre Monica), Laura Tiron (Ameliorarea exilului prin cuvânt). Cred ca toti, sau aproape toti, participantii la aceasta admirabila comemorare nu au cunoscut‑o pe Monica Lovinescu decât indirect, de la profesorii lor, din scrieri sau din filme, ei nefiind înca nascuti în 1989. De aceea, în decizia acestor douazeci de tineri de a se documenta si a reflecta, cu prospetimea si onestitatea specifica vârstei, asupra personalitatii Monicai Lovinescu, eu vad un semnal de speranta pentru resurectia adevarului si a binelui în întelegerea trecutului parintilor si bunicilor lor. Cel putin în sfera intelectual-culturala! Monica Lovinescu a avut vârsta tatalui meu si a aparut pe lume într‑un orizont familial si social diferit de cel în care s‑a nascut si a trait tatal meu. Între idealurile elitei intelectual-burgheze a Lovinestilor si îndârjirea taraneasca a înaintasilor mei directi eu îndraznesc sa intuiesc legatura între doi piloni ai unei punti trainice catre ceea ce ar fi putut fi o Românie moderna, onorabila si realmente democratica. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
