„Am dreptul să nu declar nimic”. Nu e din filme, ci de la Iaşi. Cum a scăpat de pedeapsă o şoferiţă beată criţă?

O soferita a fost achitata de acuzatia de conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului pentru ca judecatorii au considerat ca ea se autoincriminase. Dreptul de a nu spune nimic este întâlnit mai mult în filmele politiste decât în instantele de judecata. Magistratii Judecatoriei au apelat însa în rationamentul lor la hotarâri ale CEDO, obligatorii si în dreptul românesc. Incidentul în care a fost implicata Mihaela D. a avut loc în ultima zi a anului 2019. Aproape de ora 14, politistii Sectiei 6 au fost alertati prin Serviciul 112 de un iesean care spusese ca autoturismul sau Dacia Duster fusese acrosat de un altul, cu sofer probabil baut. El însusi fusese sunat de o vecina care îi spusese ca soferita vinovata se afla în stare de ebrietate. Incidentul fusese unul minor, fiind doar zgâriata vopseaua masinii aflate în parcare, dar politistii s-au deplasat la fata locului. Au identificat-o pe Mihaela D., care le-a spus ca bause înainte de sosirea lor. Aparatul Dräger a indicat la ora 14.24 o valoare de 0,72‰ alcool pur în aerul expirat, iar analiza sângelui a stabilit alcoolemia la 1,83‰ la ora 14.48. Mihaela D. a fost trimisa în judecata pentru conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului, dar în instanta lucrurile au luat alta întorsatura decât cea prevazuta de procurori. În calitate de suspect, soferita a explicat ca, în jurul orei 6-6.30, luase un supliment naturist, obtinut din „catina cu alcool, nuci verzi cu miere de albine, asociate cu tuica de casa dublu rafinata de circa 50-52°”, fara a putea preciza concret cantitatea de alcool ingerata. Femeia si-a confirmat declaratia în fata judecatorilor. Ea a adaugat ca în jurul orei 11.30-12.00, sotul îi spusese ca locul sau obisnuit de parcare era liber. Coborâse pentru a-si repozitiona masina si urcase înapoi, bând 3-4 pahare de vin pâna sa vina politia. În cursul judecatii, un martor a precizat ca în ziua respectiva, la 12.30, mersese la Mihaela D. pentru a-i da o cantitate de vin si ar fi baut cu familia acesteia si cu dânsa un pahar. Declaratia nu lamurea însa mare lucru, întrucât incidentul din parcare avusese loc înainte de aceasta ora. De fapt, declaratia confirma declaratiile soferitei, ca bause dupa incident, ceea ce ridica semne de întrebare cu privire la acoolemia sa în momentul ciocnirii din parcare. Un alt martor spusese anchetatorilor ca vazuse incidentul de la fereastra. Îsi daduse seama ca soferita era bauta întrucât „avea mersul leganat si încerca sa mearga în linie dreapta, fara sa reuseasca”. Barbatul nu s-a prezentat însa în instanta pentru a da detalii. „Martorul utilizeaza în continutul declaratiei sale o serie de expresii gramaticale care exprima certitudinea, fara însa a furniza suficiente informatii cu privire la premisele pe care se bazeaza concluzia expusa. Martorul nu era în masura sa anticipeze traiectoria deplasarii pedestre dorite de catre inculpata, astfel încât sa poata face aprecieri asupra imposibilitatii mentinerii directiei preconizate, motiv pentru care sustinerile sale cu acest obiect sunt lipsite de relevanta”, au apreciat judecatorii, care au preferat sa nu tina cont de aceasta declaratie. Elementul decisiv în analiza judecatorilor a fost însa faptul ca politistii o testasera pe soferita abia dupa ce aceasta le-a spus ca bause. Ei nu mentionasera în procesul-verbal ca ar fi perceput halena alcoolica. „Organele de politie nu i-au adus la cunostinta inculpatei dreptul de a pastra tacerea si de a nu se autoincrimina, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”, au aratat judecatorii. Timpul scurs din momentul ciocnirii din parcare pâna la testarea soferitei, interval în care aceasta bause, nu facea posibila stabilirea alcoolemiei în momentul incidentului si nici macar a faptului ca aceasta depasea limita de 0,8‰, pentru a atrage raspunderea penala. „Asadar, instanta retine ca, în prezenta cauza, probele în acuzare nu au un caracter cert si nu sunt apte sa întemeieze convingerea acesteia asupra preexistentei vinovatiei inculpatei”, au conchis magistratii. Ei au decis achitarea soferitei din lipsa de probe. Sentinta nu este însa definitiva, ea fiind contestata de procurori în fata Curtii de Apel. Aceasta instanta va relua dezbaterea dosarului la mijlocul lunii viitoare.


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi