The Closed Circle e romanul dezamagirilor maturizarii, urmarind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens si George Eliot (daca ar fi sa fac doua filiatii culturale, tot în spatiul anglofon), modul în care marile sperante se transforma, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagonistilor, The Closed Circle (...) studiaza si destinul comunitar. Vorbeam în episodul de saptamâna trecuta despre interesul aratat de politicianul Paul Trotter unei tinere misterioase. E vorba de Malvina, o studenta frumoasa, atrasa intelectual de discursul politic. Ea îl întâlneste mai întâi pe Ben, caruia îi apreciaza calitatile de ascultator, nereactionând însa la tensiunea lui erotica, ajunsa în pragul unei inhibitii dramatice. Benjamin face greseala de a o prezenta pe Malvina lui Paul (pentru a-i oferi ocazia acesteia de a discuta despre discursul politic la prima mâna, dar si pentru a-si satisface propriul orgoliu, de afisându-se ca frate al unui individ celebru). Paul o angajeaza, fara ezitari, pe pozitia de consilier personal si specialist PR. Devine extrem de atent la enigmatica domnisoara, fapt ce marcheaza debutul unei lungi si complicate aventuri amoroase, la sfârsitul careia Paul (supravietuitorul perfect în prima parte a romanului, omul fara identitate fixa, mutabil în functie de necesitatile zilei) iese zdrobit, cu cariera politica terminata (îi trimite o scrisoare antologica lui Tony Blair, în care denunta compromisurile facute de Anglia în criza irakiana si erorile comise de Partidul Laburist, prin asocierea neconditionata la deciziile Guvernului american) si cu familia distrusa (îsi paraseste sotia si cei doi copii). Decaderea va fi accentuata de revelatia faptului ca Malvina nu este altcineva decât fiica nestiuta a lui... Ben (ivita din relatia pasagera a acestuia cu Cicely Boyd, în anii saptezeci) si, deci nepoata lui... Paul însusi. În paralel, urmarim esecurile lui Claire Newman (divortata de Philip Chase) în stabilirea unei comunicari viabile cu fiul ei adolescent, precum si cautarile sale disperate a urmelor sorei disparute (Miriam) în urma cu treizeci de ani (descoperirea va fi macabra: Miriam a fost ucisa din cauza unei întâmplari stupide, aceea de a fi asistat, fara voie, la dezvaluirea unui complot IRA) si ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucreaza, de la pozitia de publicist comentator, la cea de redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards si Sean Harding traiesc, la rândul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare si alienare. Apoteotic, în final, Ben, divortat el însusi si intrat în plina criza existentiala, se reîntâlneste cu Cicely (bolnava si îmbatrânita), devenind, oarecum irational, sclavul ei domestic. The Closed Circle e romanul dezamagirilor maturizarii, urmarind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens si George Eliot (daca ar fi sa fac doua filiatii culturale, tot în spatiul anglofon), modul în care marile sperante se transforma, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagonistilor, The Closed Circle (metafora din titlu se refera, la prima vedere, la un fapt concret din interiorul romanului: Paul Trotter este membru al unui asa-zis „cerc închis”, format din oameni de afaceri si politicieni, cu întâlniri regulate si cvasi-secrete, sugestie a unei realpolitik, derulate, cu precadere, în spatele usilor închise; totusi, trimiterea mai subtila pare a fi la grupul, ipotetic, „închis”, în care se desfasoara drama deziluziei individuale si colective si care functioneaza ca model „mic” al universului „mare”) studiaza si destinul comunitar. Textul are macar trei componente de „istorie” asa-zicând „contemporana”, mergând pe reflectarea, în viata personajelor, pe rând, a falimentului industriei de masini autohtone în Marea Britanie si preluarea ei de catre Germania (episodul închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice si jocurile politice pe care le declanseaza în roman, constituie o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere) si a începutului razboiului irakian (ca premisa a disparitiei suveranitatii Angliei în politica internationala). Ele accentueaza starea de „final”, de „sfârsit al istoriei”, pe care Coe o plaseaza la un nivel subliminal. Deceptiile si nostalgiile vietii nu reprezinta apanajul prin excelenta al individului supus timpului, ci si fenomenalitati istorice, rasfrânte pe palierul de manifestare a unor întregi colectivitati. „Istoriile” personale merg în paralel cu „istoria” comunitara, în care se reflecta aidoma frunzelor în apa unui lac gigantic. Gestica eroilor, chiar atunci când e profund individuala si adesea intima, are un coeficient de „rezonanta”, cum sa spun, „colectiva” (pe parcursul dramelor lor personale, ei gasesc timp sa se proiecteze pe fundalul societatii de consum, comentând implicatiile morale si culturale ale unor filme precum Sex and the City/ Totul despre sex, deciziile politice ale lui Blair, noua dominatie americana ori simbolistica momentului 911). As observa, prin urmare, ca Jonathan Coe da senzatia aici ca urmareste elaborarea romanului total, unde microcosmosul sa poata intra în jonctiune cu macrocosmosul, asemenea mâinii cu degetele unei manusi. (Sfârsit) Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
