Interviu cu Cristina Hermeziu, stabilita în Franta, prezenta la Festivalul International de Literatura si Traducere din Iasi în dubla calitate: scriitor si jurnalist cultural. Aceasta este unul dintre cei 50 de poeti care au participat la experimentul inedit cultural „Parodii originale”, prin care au fost create cinci volume colective cu poeme scrise de poeti contemporani, pastrând titlul si un vers din cinci „clasici”: Topîrceanu, Cazimir, Codreanu, Eminescu si Alecsandri. - Care este valoarea acum, în pandemie, a unui festival de literatura de anvergura, în contextul în care în majoritatea tarilor sectorul cultural si al evenimentelor culturale a fost cel mai lovit de masurile de „lockdown” si de restrictiile impuse pentru sanatatea populatiei? - Recunosc ca e posibila o astfel de pozitionare: vazând dezastrul sanitar din România, unii ar putea spune - va arde de cultura? Ei bine da, tocmai pentru ca domeniul cultural a fost cel mai afectat de restrictiile din pandemie, fereastra aceasta trebuia deschisa. În al doilea rând, inclusiv din punctul de vedere al masurilor sanitare, organizarea festivalului a fost impecabila: invitatii au purtat masti când distanta minima o impunea, s-a controlat sistematic pasul sanitar, locurile pentru public au fost înjumatatite pentru a crea un spatiu de protectie si toata lumea s-a supus acestor reguli cu o responsabilitate admirabila. Sa organizezi evenimente literare de traditie si de amploare în astfel de conditii este cea mai buna dovada ca festivalul e facut de o echipa de profesionisti desavârsiti. FILIT este, la Iasi, un fel de ceas elvetian. Formatul a crescut si s-a rodat foarte repede de la o editie la alta si s-a institutionalizat într-atât de solid, încât daca mâine va trebui mutat pe Luna, echipa lui Dan Lucian Teodorovici de la Muzeul National al Literaturii Române din Iasi îl va muta pe Luna. În vremuri fragile, de pandemie, dar si pe un fond de acuta criza politica si de societate, valoarea FILIT-ului este uriasa simbolic: transmite un mesaj exceptional de stabilitate institutionala. - Muzeul National al Literaturii Române si-a asteptat anul acesta scriitorii si traducatorii invitati la FILIT într-o casa noua, unde „bijuteria” este Muzeul Poeziei, marca Ion Barbu. Credeti ca prin astfel de interventii de arta contemporana pot fi create poduri noi, care sa conecteze mai bine poetii cu publicul vechi si poate chiar unul nou? - Am fost atât de entuziasmata de toate cele cinci muzee nou create încât m-am întors de mai multe ori, o data cu adolescentul meu si prieteni de-ai sai, altadata cu câtiva studenti, si reactiile lor mi-au legitimat si mai mult propriul entuziasm. Ion Barbu largeste imaginarul din jurul poeziei, registrul ludic, le vorbeste tinerilor direct si îi decomplexeaza în raportul lor cu un gen reputat dificil, prea ermetic sau demodat. Literatura poate fi un spectacol? E usor sa raspunzi da, pentru ca e o formula frumoasa, doar ca îti trebuie totusi o scânteie de geniu, de nebunie, ca sa ceri papuci de la scriitorii de ieri si de azi si sa deschizi astfel un drum în mintea si spiritul celor care vin la muzeu. E vorba de un discurs de istorie culturala foarte modern, sub forma unor instalatii-happening care stârnesc hohote de râs si duiosie, provoaca mirari si emotii pe care probabil ca receptarea literaturii prin formatul static al cartii nu le mai poate atinge prea usor. Dar artistul complex si subtil care este Ion Barbu a creat de fapt Muzeul Poezie(i). Azi, Iasul are în centru un muzeu care contine Poezia. E splendid. „Aceasta este magia FILIT: sensibilitati care, puse împreuna, produc literatura” - Ati participat la experimentul editorial realizat anul acesta în cadrul FILIT. Pentru a va alege poezia pe care ati creat-o pornind de la original a trebuit, îmi închipui, sa reluati o buna parte din opera celor cinci poeti ieseni. Cum a fost aceasta „întoarcere la clasici”? Este un experiment util, ar trebui reluat si de cititori în general? - A fost jubilatoriu! Când scriitorul Florin Lazarescu mi-a propus sa fiu unul dintre cei 50 de poeti contemporani invitati sa porneasca de la un vers al scriitorilor clasici - patroni de muzee literare la Iasi - si sa-l continue într-un poem în stil propriu, ideea mi s-a parut extrem de frumoasa, dar m-am si panicat un pic. Noi am crescut în cultul fata de valorile de patrimoniu, dar ce spune Florin Lazarescu, extrem de abil si de subtil, cu proiectul sau este urmatorul lucru: un autor care tine de canonul literar ramâne acolo atâta timp cât e viu în cultura, viu în limba. Un demers de „demuzeificare” as zice foarte post...modern, fiindca imagineaza un context care provoaca o noua creatie, grefând-o pe una veche, într-o totala libertate. Marea provocare si marele câstig este ca dintr-odata i-am recitit pe Topîrceanu, Cazimir, Alecsandri, Eminescu si Codreanu cu o curiozitate as spune prima, cumva inocenta. Calitatea relecturii a fost insolita. Cu o acuitate accentuata am pândind imaginile care puteau sa intre în vibratie cu temele poeziei mele sau cu ceva complet nou care se cerea exprimat. Dincolo de experienta si ludica si serioasa, proprie jocurilor de creatie prin constrângere, prin demersul sau editorial Florin Lazarescu produce nici mai mult nici mai putin decât cinci antologii de poezie contemporana marca FILIT! Si mai mult decât atât, provoaca o solidaritate improbabila: gânditi-va ca stau cot la cot, pagina lânga pagina, poem lânga poem, 50 de poeti de azi, din mai multe generatii, cu vizibilitate variabila pe scena publica, si evident foarte, foarte diferiti. De fapt aceasta este si magia, cifrul FILIT, la toate întâlnirile sale: un creuzet de sensibilitati care, puse împreuna produc idei, produc cunoastere, creeaza literatura. - Într-un interviu realizat în urma cu câtiva ani, Florin Lazarescu spunea ca poetii si poezia contemporana sunt una dintre cele mai puternice voci culturale internationale ale României în momentul de fata. Credeti ca lipseste ceva ca sa obtina aceeasi voce si în tara? - Nu lipseste nimic. As zice ca poezia e într-un moment fast în România. Exista structuri si exista profesionisti care o pun în valoare. Exista un foarte bun festival de poezie la Bistrita, altul la Sibiu, exista Festivalul International de Literatura de la Timisoara sau de la Bucuresti. Ce lipseste este predictibilitatea. Ce dauneaza este incertitudinea care vine, de regula, de la bugete taiate. Pandemia a pus si mai multa incertitudine pe astfel de celebrari concrete, inteligente, spectaculoase, profesioniste ale poeziei si ale literaturii. Ce lipseste este cât mai multi oameni vaccinati si responsabili. „Iasul este un reper cultural european” - Cum se vede din Franta un festival precum FILIT? Mai are si astazi aceeasi vizibilitate internationala pe care a avut-o la primele editii? - Festivalul FILIT e cât se poate de râvnit. Vorbesc de Franta, de acolo pot depune marturie, am semnale directe ca frustrarea a fost imensa, pentru unii scriitori, editori sau traducatori care n-au reusit sa ajunga în acest an la festival din cauza pandemiei. Chiar înainte de a veni la festival, le-am întâlnit la Paris pe editoarea Olimpia Verger, cea care a publicat-o recent pe Florina Ilis cu romanul „Cartea numerilor” la editura Syrtes, si pe traducatoarea romanului, Marily Le Nir. Ambele mi-au confirmat ca, daca Iasul e un reper cultural european, o referinta internationala în materie de literatura, acest lucru se datoreaza FILIT. Si m-au rugat sa transmit toata caldura lor echipei, lui Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu, Amelia Gheorghita, Monica Salvan, Georgiana Lesu si atâtia altii care fac înca, la Iasi, literatura tangibila. Am creat „invidii” literare ca am reusit sa ajung la Iasi la festival. Dar voi povesti în limba franceza despre cum a fost si aceasta editie de pandemie pe blogul meu Zoom France Roumanie. Am ce spune, din plin! - În contextul în care a pierdut orice competitie pentru a deveni capitala europeana a culturii si mai are doar formal titlul de capitala culturala a tarii, care este importanta pentru Iasi a unui astfel de festival? - Iasul are o energie fantastica în timpul festivalului. Eu una as uita de toate supratitlurile mostenite sau neatinse înca. Bineînteles ca si simbolic, ca soft power, si structural, ca fonduri de finantare, Iasul n-ar avea decât de câstigat din astfel de competitii. Dar n-are nicio importanta, credeti-ma, ca Iasul nu e oficial capitala culturala europeana pentru liceenii care i-au luat la întrebari zilele astea pe scriitorul portughez Jose Louis Peixoto sau pe belgianul Jean Marc Turine, pe Simona Sora si Radu Vancu, pe Olga Stefan si Florin Iaru, pe Simona Gosu si Marin Malaicu-Hondrari, pe Elena Vladareanu sau pe Stefan Manasia. Raportul e, de fapt, invers. Pentru faptul ca FILIT îsi vede de treaba la un asemenea standard de calitate, alaturi de alte festivaluri cum e spre exemplu FITPT, Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tânar, e legitim ca Iasul sa poata candida la titlul de capitala culturala europeana. - Stim toate elementele negative: anul trecut a fost anulata chiar si o editie mica, facuta fara buget, doar pentru continuitate, în contextul pandemiei. Anul acesta a existat o stare de incertitudine cu privire la organizarea festivalului pâna la începutul toamnei. Dar exista totusi vreun beneficiu pe care l-a adus pandemia în felul în care privim si ne raportam la astfel de evenimente culturale? - E o chestiune foarte importanta. Criza imensa, la scara individuala si la scara planetara, provocata de pandemie e un revelator. S-a vazut deodata ce conteaza cu adevarat, individual sau colectiv, cât si cum functioneaza sistemul politic, administrativ, sanitar, învatamântul. De câta solidaritate suntem în stare si de câta inconstienta. În pandemie, cultura a fost declarata cenusareasa. Inclusiv în Franta, sectorul cultural a fost considerat „non-esential”. Peste cultura s-au tras obloanele. Dar, în acelasi timp, Franta a injectat fonduri de sustinere în toate domeniile afectate, printre care sectorul restaurantelor si cel cultural. Totusi, anuntul, pe 29 februarie 2020, a anularii salonului cartii „Livre Paris”, sau imaginea violenta a prelatelor care au acoperit rafturile cu carti din supermarketuri, - pentru ca ne-esentiale, ne-hranitoare -, ramân momente puternic emotionale, în istoria relatiilor dintre pandemie si cultura. Si totusi ce-am facut cu totii în timpul pandemiei? Izolati, fragili, singuri, pe fiecare în parte ne-a asteptat undeva o carte neterminata, un film, un spectacol. Am consumat, de fapt, si mai multa cultura. Despre asta e toata literatura, despre un dialog intim. Citindu-i cartea, un adolescent asteapta, gâtuit de emotie, un raspuns de la scriitor. Scriitorul asteapta, cu inima cât un purice, un nou cititor. Frumusetea este ca FILIT îi pune fata în fata. Interviu realizat de Catalin HOPULELE
