Pe fundalul unei onorabile traditii universitare iesene, actuala generatie de germanisti a reusit publicarea unei lucrari stiintifice reprezentative. Interferentele culturii române cu cultura germana au fost multiple si constante. Prezenta sasilor în Transilvania si îndelungata stapânire politica a Imperiului Habsburgic în Transilvania si Bucovina au fost factorii istorici si politici care au favorizat o influenta civilizationala si culturala germana benefica, fecunda si stimulatoare asupra societatii românesti si, implicit, asupra culturii românilor din regiunile mentionate, cu iradieri si în spatiile extracarpatice, în Moldova si Tara Româneasca. Cel mai bine a sintetizat aceasta realitate Lucian Blaga, într‑un pasaj memorabil din Spatiul mioritic: „Interesant e ca influentele de natura catalitica ne-au venit, sub forma apelului la noi însine, aproape totdeauna de la germani. Luati istoria literaturii si a spiritualitatii românesti de la 1800 pâna astazi si veti descoperi ca cel putin momentele mai importante de întoarcere catre noi însine, de cautare si de gasire a românescului, se datoresc unui contact «catalitic», direct sau indirect, cu spiritul german.” Daca avem acum în vedere doar iradiatia benefica a culturii germane în Moldova si Tara Româneasca, ulterior în Principatele Unite si Regatul României, putem afirma, fara teama de a gresi, ca Iasul a constituit polul principal al receptarii si asimilarii culturii germane, mult înainte si mult mai consistent decât Bucuresti sau alte orase ale României. Punctez à vol d’oiseau câteva momente‑reper istoric ale aportului culturii germane la modernizarea culturii românesti. Avem mai întâi primirea în 1714 în Academia Brandemburgica de la Berlin a lui Dimitrie Cantemir, voievod al Moldovei si ilustru erudit, urmata cu tiparirea în limba germana a doua dintre operele importante Geschichte des osmanischen Reichs nach seinem Anwachse und Abnehmen, Hamburg, 1745 si, respectiv, Beschreibung der Moldau, Frankfurt si Leipzig, 1771. Ar urma apoi momentul Mihail Kogalniceanu, cel mai cunoscut dintre intelectualii si oamenii politici din Moldova care si‑au facut studiile în Germania. Generatia urmatoare, generatia Junimii, prin cei mai proeminenti reprezentanti ai ei, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu si Petre Carp, ilustreaza în modul cel mai plenar orientarea catre cultura germana. Prin Alexandru Philippide si prin elevii sai, Iorgu Iordan si Gh. Ivanescu, stiinta germana îsi pune amprenta decisiva asupra orientarii scolii de lingvistica de la Iasi. Prin profesorii mei directi, Gh. Ivanescu si Vasile Arvinte, mi‑a fost transmisa convingerea ca este aproape cu neputinta sa te consideri un filolog autentic fara cunoasterea limbii germane. Rândurile de mai sus mi‑au fost prilejuite de recenta lansare a unei lucrari importante în peisajul cultural actual. Este vorba despre cele doua masive volume aparute recent la editura Polirom sub titlul Limba si cultura germana în România (1918‑1933). Realitati postimperiale, discurs public si câmpuri culturale, vol. I, 693 de pagini, vol. II, 723 de pagini, o lucrare colectiva coordonata de Andrei Corbea-Hoisie si Rudolf Gräf. Am convingerea ca o lucrare de sinteza de asemenea anvergura nu putea aparea decât la Iasi. Initiatorul si creierului proiectului de cercetare care a condus la realizarea impozantei lucrari a fost profesorul iesean Andrei Corbea-Hoisie, care si l‑a asociat, pentru planificarea etapelor, distribuirea sarcinilor catre membrii grupului de colaboratori clujeni, pe profesorul clujean Rudolf Gräf, si el un produs al scolii iesene de istorie! Cu tenacitate si vocatie constructiva, Andrei Corbea-Hoisie a reusit, în ultimele decenii, sa ridice si sa mentina la un nivel înalt germanistica la Iasi. Sef al catedrei de germanistica, Andrei Corbea-Hoisie a reusit sa refaca legatura cu o traditie prestigioasa ilustrata în epoca interbelica de germanistii Traian Bratu (1875‑1940), decan la Facultatea de Litere si rector al Universitatii, urmat la catedra de elevul sau Karl Kurt Klein (1897‑1971), învatat care a jucat un rol esential si în reorganizarea pe principii moderne a Bibliotecii Universitatii, în calitate de director. Vorbesc despre o reluare a traditiei, pentru ca în anul 1952, catedra de germanistica a fost desfiintata pe criterii politice în mandatul rectorului de atunci, Jean Livescu (1906‑1996), el însusi un germanist onorabil, dar sluga preaplecata a pecere‑ului. În anii studiilor mele universitare si postuniversitare, am putut profita de talentul didactic si eforturile unei echipe de excelenti germanisti, între care îi mentionez doar pe cei care mi‑au fost realmente profesori: Grigore Marcu, Octavian Nicolae, Cornelia Cujba si Andrei Hoisie însusi. Revenind acum la lucrarea pe care o prezint, cititorul trebuie informat ca la baza se afla un proiect de cercetare finantat din fonduri publice si obtinut în mod concurential, având initial drept gazda oficiala Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Împrejurarile stranii în care, o data câstigat, a fost abandonat de conducerea de atunci a Universitatii au fost relatate la lansare de profesorul Gheorghe Iacob, el însusi unul dintre colaboratorii importanti la proiect. În acea situatie paradoxala, proiectul a fost transferat la Institutul de Cercetari Socio-Umane al Academiei Române cu sediul la Sibiu, unde s‑a si desfasurat. Peste cincizeci de specialisti, în principal filologi si istorici, din Iasi si Cluj, dar si din alte centre universitare (München, Tübingen, Luxemburg, Berlin, Bucuresti, Timisoara, Sibiu, Timisoara) au conlucrat cu succes la realizarea, în doar câtiva ani, a acestei impozante lucrari. Mentionez numele lor, asa cum apar acestea în lista colaboratorilor, tiparita în primul volum, cu regretul ca spatiul nu îmi îngaduie sa schitez câte un sumar profil stiintific al fiecaruia: Marius Nicolae Balan, Mihaela Botnari, Alina Bruckner, Ovidiu Buruiana, Mihai Stefan Ceausu, Nora Chelaru, Alexandra Chiriac, Marian I. Hariuc, Gheorghe Iacob, Ion Lihaciu, Stefan Mihaila, Ana‑Maria Minut, Ionut Nistor, Ana‑Maria Palimariu, Alexandra Patrau, Iulia Petrin, Flavius Solomon, Francisca Solomon, Madalina Tvardochlib, Adrian Vitalaru, Casia Zaharia, Iulia‑Elena Zup (din echipa de la Iasi), András F. Balogh, Mihaela Bedecean, Veronica Câmpian, Isabella Cîrlanaru, Augusta Costiuc Radosav, Ioana Florea, Florian Kührer‑Wielah, Laura Laza, Loránd I. Mádly, Rudolf Poledna, Christian Schuster, Olivia Spiridon, Daniela Stanciu‑Pascarita, Daniela Vladu, Ursula Wittstock (din echipa de la Cluj), Mihaela Aanei, Carmen Albert, Mata T. Andreici, Philippe Henri Blasen, Vasile Ciobanu, Enikő Dácz, Mariana Hausleitner, Ioan Herbil, Mihai A. Panu, Raluca‑Andreea, Radulescu, Vasile Râmneantu, Cristina Silaghi si Constantin Ungureanu. (Va urma) Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
