Dragobetele reprezinta ziua constituirii perechilor, atât pentru pasari, cât si pentru oameni. Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon/Eros. El este „purtatorul dragostei si bunei dispozitii pe meleagurile românesti”. Într-o luna considerata de primavara, ziua de 24, probabil un vechi început de an agricol (alteori sarbatorit la 1 sau la 25 martie), pastreaza înca numeroase ecouri ale unor practici magice de propitiere (uneori acum se considera ca iese ursul din bârlog, si nu la 2 februarie), scrie Antoaneta Olteanu în „Calendarele poporului român”. Acum, clostile se întorc la cuib, vitele se întorc de la iesle, copiii se întorc de la mâncare - ceea ce reprezenta într-adevar o dovada de spor, de economie, de viitor trai bun. În functie de regiune, obiceiul Dragobetelui poate avea si alte denumiri precum „Cap de primavara”, „Logodnicul sau Însotitul Pasarilor”, „Dragostitele”, „Ziua Îndragostitilor”, „Sânt Ion de primavara” sau „Granguru”. Antoaneta Olteanu mai spune ca, „pe lânga valentele de divinitate protectoare a pasarilor, strâns legata de fecunditate, de renasterea naturii, Dragobetele face parte, alaturi de majoritatea sarbatorilor populare ale lunii martie, dintr-un posibil cult al unei mari zeite a fecunditatii”. Dragobetele, cunoscut si sub numele de Dragomir, pare sa fie un partener - fiu (a carui sotie este tânara oropsita de batrâna cea rea), slujitor, sot sau iubit al babei Dochia, de regula un cioban care o însoteste în calatoria ei în munti sau, dimpotriva, cel dupa care îsi începe urcusul batrâna. „(...) În aceasta zi barbatilor li se recomanda sa îsi ia masuri de siguranta, ei trebuie sa intre în contact cu fortele fecunde si, mai mult, trebuie sa fie atenti sa nu le supere pe femei. Barbatilor li se atrage atentia sa nu se certe cu sotiile sau cu alte femei, pentru ca nu le va merge bine. Barbatii, si nu neaparat fetele, trebuie sa-si gaseasca partenere (adica împlinire, fecunditate) pentru anul ce vine (a se vedea în acest sens si expresia „Dragobetele saruta fetele“ - fetele sunt cautate pentru a fi sarutate, pentru a permite barbatilor „contaminarea“ cu fortele faste)”. Un fel de Sfântul Valentin Nu se prea stie cine este acest #Dragobete. În unele legende apare ca fiu al Babei Dochia, în altele are calitatea de cumnat al lui Lazarica cel mort din dor de placinte. Oricum, este tânar si, fiind tânar, este protectorul dragostei si al îndragostitilor. Un fel de Sfântul Valentin. Irina Nicolau în „Ghidul sarbatorilor românesti” amintea ca „De Dragobete, se împerecheaza pasarile si se pun sa faca cuib. Fetele si baietii merg la padure sa culeaga ghiocei si sa adune apa din zapada netopita”. Din perspectiva mitica, Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon/Eros. El este „purtatorul dragostei si bunei dispozitii pe meleagurile românesti”. (Ion Ghinoiu) „În aceasta zi, dis-de-dimineata, toate fetele si baietii se piaptana, se primenesc. Si baietii, si fetele au credinta nestramutata ca în aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, adica sa faca #Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie îndragostiti tot anul. Iar daca în aceasta zi nu se va întâlni fata cu baiat, se crede ca nu va fi iubita în nicio zi din an si viceversa. Între fetele de la teara e întrecere în a fi îndragostite si între mamele lor atâta bucurie, ca de multe ori se invidiaza si chiar se naste gâlceava între ele", scrie Simeon Florea Marian în „Sarbatorile la români”. Traditii Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramâna vie de-a lungul anului, tinerii trebuie sa se sarute în ziua de Dragobete. Tot în aceasta zi, tesutul, cusutul si toate treburile grele de pe lânga gospodarie sunt interzise. Totusi, este permisa curatenia, deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospetime si de spor. În ziua de Dragobete plânsul le este interzis tinerilor si tinerelor. În caz contrar, acestia vor avea parte de necazuri si suparari în lunile urmatoare. În unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Boboteaza, când tinerele care doresc sa îsi afle ursitul îsi pun sub perna busuioc sfintit. Conform unor legende populare, Dragobetele era considerat fiul babei Dochia, un tânar chipes care obisnuia sa seduca toate femeile ce îi ieseau în cale. Totusi, în prezent, Dragobetele reprezinta pentru români simbolul autohton al dragostei, fiind identificat cu zeul dragostei din mitologia romana, Cupidon, si cu zeul iubirii în mitologia greaca, Eros. În prezent, Dragobetele are un ”rival”, multi români preferând sa celebreze iubirea pe 14 februarie, de Valentine's Day, o sarbatoare occidentala împrumutata. Legenda Sfântului Valentin spune ca un împarat roman, Claudiu al II-lea, a decis ca niciunul dintre soldatii din Roma sa nu se mai poata casatori, considerând ca aceasta lege îi va determina pe barbati sa mearga la razboi. Însa, un preot crestin, Valentin, credea ca dreptul oamenilor de a se casatori era dat de Dumnezeu, iar împaratul Claudiu nu avea dreptul sa îl interzica. Astfel, preotul Valentin a casatorit în secret cupluri, cununiile fiind facute în locuri secrete, pentru a nu putea fi gasit de împarat. Claudiu al II-lea l-a gasit si l-a arestat, încurajându-l sa renunte la crestinism si sa devina un soldat roman. Când Valentin a refuzat, a fost întemnitat si condamnat la moarte. Pâna în ziua executiei, care ar fi avut loc pe 14 februarie 269 e.n. sau 270 e.n., el a trimis scrisori de adio catre prietenii sai si le-a semnat scriind "Adu-ti aminte de Valentin al tau".
