Acesta a fost nascut de o mama înca casatorita cu un libanez aflat de ani de zile la mii de kilometri distanta. Legea româna spune ca libanezul e tatal, dar barbatul tagaduie acest lucru în instanta. Baietelului în cauza nu i se poate da act n. Ca urmare, nu a putut fi înscris la medic, nu a putut fi vaccinat, nu s-a putut încasa alocatia etc. Un libanez s-a trezit tata de la 2.000 km distanta. Casatorit cu o românca, dar despartiti în fapt, el a devenit, fara sa vrea, „beneficiarul” prezumtiei de paternitate. Conform legii, sotul mamei este tatal copilului nascut sau conceput în timpul casatoriei. Acum, pe de o parte, libanezul cere anularea acestei prezumtii, pentru ca efectiv nu avea cum sa fie tata. De partea cealalta, înca sotia acestuia încearca sa obtina actele strict necesare pentru ca fiul sau sa existe în mod legal. Magistratii Judecatoriei au dat o solutie provizorie, dar deocamdata nimic nu este batut în cuie. R.E.M. s-a casatorit cu I.K. în 2009 si s-a stabilit în satul natal al acestuia din urma, în apropiere de orasul libanez Tir. Teritoriul de frontiera a Libanului cu Israelul este una dintre cele mai instabile politic zone de pe glob, acolo fiind timp îndelungat unul dintre principalele teatru de razboi din Orientul Mijlociu. Casatoria celor doi nu a rezistat, R.E.M. decizând în final sa se întoarca în tara. Aici, a cunoscut un alt barbat, alaturi de care a initiat o noua relatie. Din aceasta, a rezultat un baiat, D.C., nascut în aceasta primavara, si a carui nastere a fost consemnata în registrele Starii Civile în iunie. Tatal prezumat era însa I.K., potrivit legii, dar acesta nu a vrut sa-si asume copilul, în neputând fi fizic tatal, pentru ca nu s-a vazut de femeia de prea mult timp si nici nu a fost în România. În iulie, pe rolul Judecatoriei a fost înregistrata o actiune depusa de I.K., prin care acesta tagaduia paternitatea. Prin urmare, copilul nu a putut primi un nume de familie, certificatul de nastere neputând fi emis. Consecinta legala a fost ca baietelul nu a putut fi înscris în evidenta unui medic de familie, nu a putut fi vaccinat, nu s-a putut încasa alocatia de crestere a copilului, iar acesta nu a putut beneficia de nicio facilitate legala sau serviciu social. Chiar daca mama copilului nu contesta faptul ca I.K. nu este tatal acestuia, actiunea de tagada a paternitatii se poate prelungi. De altfel, nu a fost stabilit înca nici macar primul termen al procesului. Ca urmare, R.E.M. s-a adresat instantei, solicitând atribuirea numelui sau de familie copilului. Legea permite instantei sa stabileasca numele de familie al copilului, în absenta acordului celor doi parinti. Existenta unui nume de familie este obligatorie pentru a se putea elibera certificatul de nastere. Data fiind urgenta situatiei, magistratii Judecatoriei au decis ca D.C. sa poarte numele de familie „M.”, Starea Civila putând astfel elibera certificatul acestuia de nastere daca sentinta nu va fi atacata în apel. Ulterior, tot Judecatoria urmeaza sa judece actiunea de tagada a paternitatii înaintata de I.K.
