A început scoala si de aceea as vrea sa fac acest apel la realitate: transformati aceasta institutie, macar pentru cei câtiva anisori pe care îi mai are de trait, adica pâna va fi înlocuita de alte forme de învatamânt, într-una practica, una care sa ajute cu adevarat viitorii cetateni ai patriei si ai lumii. Nu suntem deloc flexibili dom’le, ca societate, ca sistem. Ramânem cramponati în vechile structuri mult, mult timp dupa ce sistemul care le-a creat a disparut, inertia istorica e prea mare. Nu înteleg de ce o lume atât de libera, cu un acces atât de usor la comunicare si transport, nu se poate adapta mai repede la noile nevoi si provocari ale modernitatii. În Grecia Antica, pentru a da un exemplu, când de la Marathon pâna în Atena (42 km) trebuia, vorba aia, sa îti dai duhul alergând ca sa transmiti un mesaj elementar în timp util, o simpla propozitie, oamenii au vazut ca cei care vorbesc frumos si impresioneaza alti oameni adunând de fiecare data public numeros la prelegerile din piete sau alte locuri din cetati, bucurându-se de multe favoruri si glorie, au început sa înfiinteze scoli de retorica în care elevii, exact asta faceau, învatau cum sa vorbeasca în fata multimilor, cum sa impresioneze auditoriul, cum sa fie convingatori si sa stârneasca reactii. Acolo li se predau tehnici de scriere si pronuntie corecta a cuvintelor, de gramatica, de literatura, de arta, despre cum sa aleaga si sa ordoneze cât mai bine ideile unui discurs si asa mai departe. Si au dat roade. Multi absolventi au fost foarte multumiti de studiile lor si au avut numai de câstigat, au urmat cariere stralucite. La fel s-a întâmplat cu scolile sofistilor. Când locuitorii cetatilor au vazut cât de inteligenti si plini de inspiratie erau sofistii, cum ramâneau muti de admiratie ori lipsiti de replica cei adunati la dezbateri care îi ascultau, au început sa faca totul în mod organizat, în institutii speciale unde se preda atât teorie, cât si practica. Elevii erau învatati cum sa argumenteze idei, cum sa jongleze cu principii si astfel sa câstige dispute care uneori însemnau chiar câstiguri materiale si faima consistente. Nu mai vorbesc de scolile militare, de cele de arte si meserii, toate se adaptau în functie de cerintele din epoca respectiva. Numai noi mai avem înca licee teoretice de pe vremea comunistilor în urma carora nu ramâi cu aproape nimic care sa te ajute concret pe mai departe, cel putin nu mai mult decât la oricare alt liceu. Adica tot ce înveti acolo poti gasi azi cu usurinta pe Internet. Nu e de mirare ca elevii sunt delasatori si nu au nicio tragere de inima sa stea cu burta pe carte. Îsi dau seama, cum e si firesc, pentru ca e la mintea cocosului, ca studiile alea nu le vor asigura viitorul, ca vor trebui sa gaseasca altceva, dupa scoala, chiar facultate care sa le ofere o cariera potrivita care sa merite efortul. De aceea multi se arunca azi în studii politice ori economice suplimentare, pentru ca observa în jur ca astea au succes, politica si afacerile, si pe ici pe colo câte un domeniu de nisa. Dar de ce nu ajuta sistemul de educatie aceste cariere? De ce nu se introduc obiecte specifice pentru domeniile cele mai cautate de azi? De ce se fac materii valabile doar acum 50 de ani si care îi tin pe elevi doar în fata cartilor, a teoriilor fara finalitate? Stiati ca un profesor care a terminat filosofia preda azi în scoli materii pentru care nu are nici cea mai mica pregatire si care nici nu i-a trecut prin cap vreodata ca o sa predea? Având prea putine ore ca sa acopere o catedra întreaga un astfel de cadru didactic ajunge sa „învete” copiii desen, muzica, istorie, religie, uneori chiar sport sau, mai nou/mai rau, educatie antreprenoriala. Da, asta e culmea culmilor, un filosof sa predea afaceri! Chiar stiu un caz într-o scoala de acest fel si culmea e ca persoana respectiva zice ca se descurca, desi nu are nici în clin nici în mâneca cu domeniul. Se fac clase de intensiv limbi straine (engleza, franceza, germana), desi azi e mai usor ca niciodata sa înveti singur o limba straina de pe net sau într-o clasa obisnuita. Nu zic ca sunt o multime de detalii care se pot neglija, dar daca vrei, poti, si înca foarte bine. Însa, cu siguranta, nu poti sa înveti de pe net ceva ce este extrem de cautat si foarte, foarte profitabil, cum ar fi interpretatul de manele. De ce nu se face o clasa de intensiv manele într-o scoala de arte, de exemplu? Haha, ar râde multi, ia uite la asta cum bate câmpii! Dar i-as ruga pe domnii respectivi sa se uite la niste statistici si sa vada cât de „nesemnificativa” este industria manelelor (da, Industrie!) în comparatie cu breasla (da, atâta a mai ramas din ea!) muzicii clasice. Si de ce sa fie clase de intensiv doar de engleza, franceza si germana? Uitati-va în jur si veti vedea ca azi esti mult mai câstigat daca ai sti sa vorbesti si sa scrii bine în rusa, ucraineana sau chineza. Este vreo clasa de intensiv pentru asa ceva? Eu nu am auzit. La modul cum decurg lucrurile, cine va sti astea trei limbi în urmatorii cel putin 30 de ani va avea numai de câstigat. A început scoala si de aceea as vrea sa fac acest apel la realitate: transformati aceasta institutie, macar pentru cei câtiva anisori pe care îi mai are de trait, adica pâna va fi înlocuita de alte forme de învatamânt, într-una practica, una care sa ajute cu adevarat viitorii cetateni ai patriei si ai lumii. Introduceti, pentru Dumnezeu!, materii care sa ajute copiii sa se descurce dupa ce ies de pe poarta scolii, sa nu ramâna blocati daca vad un câine pe drum care se linge între picioare, sa stie sa bata un cui, sa schimbe un bec, sa spele o farfurie, sa curete un cartof, sa faca un ou ochi, sa spele un tricou fara masina de spalat, sa se catere într-un copac, sa faca doi pasi pe o stânca fara sa se pravaleasca la vale ca un bolovan, sa îngrijeasca un animal, sa dea cu o matura, sa dea cu o sapa în pamânt fara sa îsi reteze un deget, sa stie sa vorbeasca în public corect gramatical, fara sa foloseasca expresii din alte limbi, cu argumente bine alese si convingatoare si pe subiect, sa se simta confortabil în natura si nu îngrozit de ea s.a.m.d. Asta este educatie la zi, domnilor guvernanti, pentru ca saracii parinti nu mai au timp pentru asa ceva, îi tineti închisi la munca 8-10 ore pe zi hranindu-le speranta ca la anul vor avea din nou bani pentru a petrece cele 5 zile meritate în Thassos „ca bastanii”... Îngrijiti-va de copii si fiti prieteni cu profesorii lor. Sa aveti un an scolar cu folos! Briscan Zara este scriitor si publicist
