Într-un nou episod al campaniei care supune dezbaterii publice fenomenul asa-numitelor „clanurile din universitati”, „Ziarul de Iasi” a luat legatura cu fostul rector al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Prof.dr. Vasile Isan (FOTO) a avut mai multe momente importante, de cumpana, în perioada de opt ani în care a condus universitatea - 2004 - 2012. Unul dintre cele mai dezbatute în spatiul public s-a petrecut în 2009, atunci când acesta a propus Senatului modificarea Cartei universitatii pentru a stopa aparitia si perpetuarea „clanurilor universitare”. Masura a fost una dintre cele mai dure pe acest subiect din istoria învatamântului superior, atât pâna atunci, cât si de atunci încolo. Conform „Codului lui Isan”, nu puteau fi angajate în universitate, pe niciun post, rude de pâna la gradul al IV-lea ale profesorilor deja aflati pe posturi. Mai mult, copiii nu puteau nici sa urmeze studii la aceeasi universitate unde predau parintii, indiferent de facultate, iar doctoranzii nu puteau fi angajati direct dupa sustinerea tezei decât dupa ce lucrau în alta parte câtiva ani. Masurile au fost considerate drastice si au demarat ample dezbateri la momentul respectiv, în timp fiind anulate rând pe rând. Fostul rector n-ar mai sustine astazi „Codul lui Isan” Astazi mai ramâne doar amintirea masurii care a trimis multi dintre copiii profesorilor universitari de atunci la studii în strainatate. O amintire a ramas „Codul lui Isan” si pentru fostul rector al universitatii, care spune astazi ca vede lucrurile un pic mai „blând” decât o facea la momentul respectiv. „Cred ca, astazi, aceasta chestiune a «clanurilor universitare» nu mai este atât de mult în atentie si nici nu mai are aceeasi greutate pe care o avea în 2009. Atunci când am initiat modificarile în Carta universitatii si în regulamentul personalului didactic eram, cum sunt si acum, convins de faptul ca majoritatea copiilor de profesori universitari sunt bine educati si cultivati, probabil într-o proportie masiva mai bine decât nivelul mediu al omologilor din varii domenii”, a declarat prof.dr. Vasile Isan pentru „Ziarul de Iasi”. „Experienta istorica de arata: sistemele închise nu functioneaza” Acesta si-a explicat afirmatiile, argumentând ca daca o persoana „traieste si se formeaza de la o vârsta frageda într-o casa plina de carti”, mai ales de preocupari intelectuale, daca nu exista probleme în familia respectiva, are sansele sa devina „un om bine format intelectual si profesional”. Prof.dr. Vasile Isan spune ca nu criteriul înzestrarilor intelectuale a stat la baza deciziei sale, ci dorinta de a introduce un sistem mai deschis, mai concurential, în care baza de selectie sa fie cât mai mare. „Daca cei care intra în sistem provin doar din rudele apropiate, chiar daca sunt foarte buni, resursele potentiale se diminueaza considerabil si sistemul ajunge sa fie închis si static. Iar experienta istorica ne arata: sistemele închise nu functioneaza, devin statice, iar competitia si varietatea sunt excluse. Dar atunci nu am pornit de la o conceptie negativa. Însa o universitate, din punct de vedere academic si moral, trebuie sa fie deschisa prin competitie. Daca totul se osifica si devine o chestiune parohiala, un soi de feuda, devine o problema”, a specificat prof.dr. Vasile Isan. Aschia a sarit din trunchi în birou În textul publicat luni, 4 octombrie, pe acest subiect, în „Ziarul de Iasi”, am adus o serie de exemple elocvente cu privire la unele practici din învatamântul superior. Am prezentat o parte dintre cazurile cele mai vizibile, tratate pe larg si în „Ziarul de Iasi” de-a lungul anilor. Dar în universitatile din Iasi sunt zeci, poate chiar sute de cazuri care pot ridica semne de întrebare. Pentru a întari cele prezentate, în editia de astazi va mai aducem în atentie o astfel de situatie. Nu pentru a o singulariza, ci pentru a întari afirmatia ca exista zeci de exemple, atât pozitive, cât si negative, în sistem. La Catedra de Engleza de la Facultate de Litere a UAIC preda astazi conferentiarul Dragos Avadanei, fiul profesorului Stefan Avadanei. „Steve”, cum îl cunosc prietenii pe Stefan Avadanei, este iesit la pensie, la 75 de ani, dar a fost unul dintre profesorii cei mai apreciati din lunga istorie a Facultatii de Litere. Valoarea sa profesionala nu a fost contestata nici de catre cei - nu putini - cu care a avut conflicte publice de-a lungul anilor. În cazul fiului sau, însa, explica colegii de departament „aschia a sarit departe de trunchi”. Însa chiar daca a sarit departe din punct de vedere stiintific, a aterizat tot la aceeasi catedra. Citeste si: „Clanurile” din universitatile iesene, de la Toader la Forna. Ce-i normal si ce-i sfidator Birou detinut de trei prorectori, împartit astazi de fiul si nora lui Stefan Avadanei „Mereu am avut sentimentul ca Steve si-a adus fiul cu forta în universitate, fiindca baiatul nu doar ca este din alta liga, dar i-a si stricat reputatia tatalui. Cred ca, de când a fost adus în facultate, cariera de anglist de prima mâna a lui Stefan Avadanei a fost afectata de povara pe care o reprezenta fiul sau”, a spus una dintre colegele lui Dragos Avadanei, sub protectia anonimatului. Mostenirea tata-fiu a depasit însa îndrumarea spre o cariera didactica, invocata ca argument major de cei care sustin ca formarea într-o familie de intelectuali încurajeaza o cariera didactica. În contextul în care peste 70- dintre cadrele didactice de la Facultatea de Litere se plâng de faptul ca nu au birou, ca lucreaza de acasa sau de la sediul comun al catedrelor, Dragos Avadanei i-a mostenit biroul tatalui. Si nu orice birou: cel de pe vremea în care acesta a fost prorector, aflat pe etaj cu Rectoratul, dar la capatul unui coridor opus acestuia. A fost acelasi birou detinut, pe rând, de profesorii universitari Elena Puha, Grigore Veres si Stefan Avadanei, care au avut un atribut comun pentru a sta în spatiul respectiv: au fost prorectori ai universitatii. Astazi, pe aceeasi usa, apare numele fiului - Dragos Avadanei, conferentiar universitar, si al sotiei sale, Alina Titei-Avadanei, care preda la aceeasi facultate, dar la spaniola. „Deci putem spune ca biroul a fost mostenit, teoretic, pentru ca practic doar Dragos Avadanei sta acolo, de fiu si de nora. E un caz de ereditate puternica. Îmi aduc aminte când a dat concursul, nu a fost nimic ilegal, postul a fost scos respectând toate legile, dar se stia cine candideaza pe el”, a spus un alt coleg, de la aceeasi facultate. În ultima saptamâna, „Ziarul de Iasi” a încercat sa ia legatura cu Dragos Avadanei: nu a fost gasit la sediul facultatii, iar numarul de telefon pe care ni l-au furnizat colegii a fost mereu închis. Prin urmare, nu am putut sa îi solicitam un punct de vedere, dar îl vom publica atunci când acesta va dori sa îl ofere.
