În România toate ciclurile sunt date peste cap, amestecate, inversate. Sunt furtuni cu trasnete în plina iarna, unii cred ca iarna e ca vara, altii ca primavara e ca toamna s.a.m.d. Din cauza asta toate lucrurile se încurca, iar rezultatele sunt zero. Nimic nu este vesnic, totul se perinda, universul e o continua schimbare, vreme trece, vreme vine, în fine, stiti voi, Eminescu and stuff. Cu totii stim asta, însa foarte putini, spre niciunul, asimileaza ideea, toti ne comportam în continuare ca si cum am trai la nesfârsit. Ma uit în spatele curtii mele unde se construiesc case din caramida. Stiti cât se estimeaza ca rezista o casa din caramida? Niste cercetatori de la Universitatea Metropolitana din Leeds au constatat ca structurile din asemenea material au o viata de aproximativ 500 de ani, sau mai mult. Asadar, casele din spatele meu sunt facute sa reziste 500 de ani! Daca se vor termina de construit anul asta, 2021, vor avea toate sansele de a sta în picioare, daca nu apare un vulcan pe locul lor, daca nu le darâma un cutremur devastator, o explozie nucleara, un avion în picaj sau orice altceva asemanator, pâna în anul 2521… Nu suntem siguri daca vom trece cu bine de aceasta pandemie, dar facem case care sa reziste pâna în anul 2521. Ironia face ca, desi materialele si structura pot dura foarte mult, casele tot se vor darâma cândva si înainte de vreme, cu mult înainte de vreme, si din cu totul alte motive decât degradarea lor sau incapacitatea de a mai fi spatii propice pentru locuit. Extrem de putine vor rezista pâna la „sfârsit”. Ceea ce le va darâma nu va fi vulcanul, cutremurul, explozia atomica mentionate anterior, ci ceva mult mai insesizabil cum ar fi plictiseala, degradarea morala, moda, trecerea la alte structuri de locuit, schimbarea, cu alte cuvinte, transformarea mentalitatii si a gândirii celor care le-au construit. Astea vor face ca buldozerele sa le culce pe toate la pamânt pentru a face loc altor idei, altor genuri de constructii, mai bune, mai rezistente, mai confortabile, mai noi etc. Acelea vor putea rezista mii de ani vicisitudinilor, dar vor fi si ele la rândul lor darâmate dupa extrem de scurt timp. Nimeni nu e sigur daca tehnologia de azi va mai exista peste 30 de ani, încetul cu încetul pâna si cei mai conservatori dintre oameni devin consumeristi feroce. Eu am tinut cu dintii de telefonul meu cu butoane pâna acum vreo 6 ani când nu l-am mai putut salva. Am cautat în van ceva care sa îl înlocuiasca si am cedat într-un final tentatiei smartphone-ului gândind ca e ceva temporar. Nu a fost, acum tocmai mi l-am schimbat pentru altul mai bun, mai performant. Tot în scârba… Ceea ce ramâne constant si la aceeasi intensitate este însa convingerea de moment ca fiecare obiect, stare va dura la nesfârsit. Când îti iei o masina esti sigur ca te va tine mult si bine, ca nu te va dezamagi, un telefon la fel, o casa, ce sa mai zic, 500 de ani s.a.m.d. De aceea e de înteles faptul ca un politician care a ajuns pe o functie are senzatia aproape palpabila ca va sta acolo cât va tine casa din caramida în care locuieste… E o iluzie de care foarte putini pot scapa. Cine gândeste în momentul când depune juramântul pe Biblie ca va pleca de pe functie în doua luni nu va mai veni de loc. Naivitatea intra în fisa postului unui politician. În seara câstigarii alegerilor lumea pare infinita, iar tu, stapânul ei, esti regele acestei infinitati pentru totdeauna. Ei bine, chiar daca statutul partidului, asemenea structurii caselor, este extrem de bine pus la punct, chiar daca planul de guvernare arata impecabil, vei afla foarte curând ca pretentiile si situatia din teren în perioada urmatoare sunt cu totul diferite fata de ce ai anticipat. Din aceasta cauza, si nu una de proiectare sau executie, gândul tau trebuie sa fie mereu la plecare. Pentru ca, asa cum am scris la început, totul trece. Solutia este sa te comporti ca si cum ai pleca mâine. Sa faci totul atât de repede si de eficient, încât sa dai impresia oamenilor ca esti acolo de când lumea si pamântul, si vei ramâne la fel de mult. Doar asa te va tine cineva minte si te va mai vota, altfel buldozerele istoriei te vor face foarte repede una cu pamântul. Din pacate situatia nu sta deloc asa cu politicienii români. În momentul în care ajung la putere acestia se relaxeaza ca si cum 4 ani ar avea o vacanta. Eu nu am vazut în alte tari ministri, primari, directori de institutii de stat numiti politic, de exemplu, mai fara griji decât cei din România. Problemele de rezolvat specifice functiei trec pe ultimul loc, mai importante sunt fleacurile, relatia cu presa, relatiile extraconjugale, vacantele, întâlnirile neoficiale, întâlnirile politice, afacerile din care se pot sifona bani si altele asemenea. Ei se concentreaza doar pe minimul necesar, nimic mai mult. Am întâlnit un singur om care a fost o perioada pe o functie de conducere (decan al unei facultati), dar pe care îl vedeai degradându-se de la o zi la alta. Era genul de sef care raspundea la orice sesizare, încerca sa rezolve toate problemele care apareau si cât mai repede, asculta pe oricine venea la el în birou, se stresa de la orice neregula si facea tot posibilul sa împinga si institutia mai departe. Era, cu alte cuvinte, un sef exemplar, unul cum ar trebui sa fie toti. Doar ca nu oricine poate rezista mult în asemenea ritm, trebuie sa ai o structura cu totul speciala pentru tavaleala si sa renunti cu totul la restul vietii tale. Ceea ce nu s-a întâmplat cu decanul mentionat. De aceea iesirea din functie a fost pentru el o mare usurare. Si asa ar si trebui sa fie! Un sef bun trebuie sa fie stors când scapa de functie, nu gata de o noua campanie si cu forte proaspete. Pentru acest gen de conducatori, genul ideal, caracterul trecator al lucrurilor e o binecuvântare, o normalitate. Ce nu înteleg politicienii români e ca exista un ciclu al perindarii în natura pentru toate lucrurile, inclusiv pentru ei si partidele lor. Un ciclu natural si cât se poate de sanatos care nu poate fi niciodata întrerupt decât cu forta, prin violenta si cu consecinte grave (dictaturi, respectiv revolutii). Partidele care acum sunt la pamânt se vor ridica peste o perioada în forma de aburi pâna la cer, vor sta acolo purtate de vânt sub forma de nori un mandat, doua, apoi se vor transforma în picaturi de ploaie si vor cadea înapoi pe pamânt unde vor ajuta sa creasca plantele. Si totul se va relua periodic. Uneori, în situatii tensionate (furtuni), unele partide vor cadea mai repede decât se prevazuse, lovite de vreun trasnet, dar astea sunt exceptii. Sunt anotimpuri politice: primavara, când partidul tocmai a câstigat alegerile, câmpul înfloreste si pasarelele ciripesc vesele; vara, când munca e în toi (majoritatea înteleg în mod eronat aici ca e anotimpul petrecerilor si al vacantelor, dar astea nu sunt pentru politicieni, ci doar pentru popor); toamna când ar trebui sa se vada rezultate si sa se culeaga recoltele, si iarna când se constata cât de bune au fost acele recolte si cum protejeaza ele poporul de frig si foame. Din pacate în România toate ciclurile sunt date peste cap, amestecate, inversate. Sunt furtuni cu trasnete în plina iarna, unii cred ca iarna e ca vara, altii ca primavara e ca toamna s.a.m.d. Din cauza asta toate lucrurile se încurca, iar rezultatele sunt zero. Ce e mai rau e ca aceasta instabilitate poate dura cât casele din caramida… Briscan Zara este scriitor si publicist
