De ce cresc partidele „lupi tineri” si nu tineri cu principii, personalitate si initiativa? Pentru ca majoritatea sunt toxice, prin parintii lor fondatori, de la care au deprins cultura imoralitatii si a interesului personal. Patria e o vorba inventata, iar interesul national e un concept vetust. Politica lor se ghideaza dupa adagiul Homo homini lupus est. În lipsa competitiei principiale, se practica la scara mare contraselectia: reusesti doar daca nu ai nici idealuri, nici demnitate. A se vedea ceea ce s-a întâmplat la recentul congres al liberalilor. Învingi doar daca ai spatele asigurat, daca te guduri si dai din coate. Calitatile îti pot fi fatale, într-un mediu în care defectele morale si de caracter te înalta. Maestrii stiu de ce. Din cauza lor au facut cariera în politica noastra antimodelele. Creatori de scoala mare în politica nu sunt Coposu ori Ratiu, ci Iliescu, Nastase, Câmpeanu, Tariceanu, Dragnea, Ponta ori mai nou Cîtu, iar în registru minor, Costel Alexe supranumit Tabla ori emulul lui, Alexandru Muraru. Îmi iau exemplele din partidele „tari”, consacrate pe piata politica, nu din cele care nu au trecut proba guvernarii ori abia au debutat. Sunt convins ca si în unele si în altele vor fi existând tineri corecti si curajosi. Îmi cer scuze ca nu-i pot înca numi, întrucât nu au un nume, în sensul ca nu s-au impus. Pe unul îl cunosc, dar nu voi provoca galeria nulitatilor meschine si invidioase, numindu-l. Suferinta izbavitoare este privilegiul oamenilor de caracter. Prin contrast, caracuda recurge la arma razbunarii si a minimalizarii adversarului. Îmi rezerv dreptul de a-i /a-l numi într-un context prielnic. Aici si acum e vorba de jivine. Asadar, aviz celor nepregatiti: Hic sunt leones! Istoria recenta îmi confirma masiv scepticismul cu privire la capacitatea noilor politicieni de a genera o schimbare semnificativa în bine. Iata câteva exemple, dintre cele mai scandaloase. Si ei au fost tineri atunci când au intrat în politica româneasca. Dar niciunul nu a trecut dincolo de umbra maestrilor ticalositi. Vi-l mai amintiti pe Victor Ponta, zis si Micul Titulescu, inventat de Emil Constantinescu (marturia îi apartine si confirma gaunosenia celui care s-a pretins a fi lider izbavitor), dar lansat în politica mare de Adrian Nastase? Când îmi amintesc faptul ca Ponta a fost tânara speranta, ma cuprinde, vorba poetului, o tristete iremediabila. Dar ca sa nu merg cu scepticismul pâna în pînzele albe, le dau unele circumstante atenuante: s-au format la scoala piticilor si a lichelelor politicii. De aceea, din zel pedagogic, sunt tentat sa-i îndemn: alegeti-va maestrii cu dicernamânt, tineri politicieni si aveti curajul sa va razvratiti împotriva impostorilor!; deprindeti sa cunoasteti si sa respectati poporul din care veniti! La originea tipologiei pesediste este batrânul edec Ion Iliescu. Vocatia emulilor lui este capatuiala, credinta lor este cinismul, patria lor este banul. Ei sunt modelele lupilor tineri. Batrânul a avut o criza de constiinta atunci când i-a numit „capitalisti de cumetrie”. Era însa prea târziu pentru a-i mai struni. Însa emblema acestei tipologii la PSD este Adrian Nastase. Manierist pervers si rafinat, arghirofil împatimit pâna la dezumanizare, personajul a fost în stare de orice pentru a se salva, inclusiv de mimarea suicidului. Un alt exemplar zamislit din pacatul originar este Adrian Severin, adica unul din cei mai cinici si mai verosi exponenti ai generatiei tinerelor sperante de la începutul anilor ’90. Perfidul cameleon a trecut de la crezul european la cel rusesc, cu o agilitate si o lipsa de scrupule demne de marii ticalosi. Azi e vocea Kremlinului în România. Nu e greu sa ni-l imaginam fugit în Rasarit si expediat în furgoanele armatei de ocupatie. Silviu Brucan ar fi mândru de progenitura lui. Însa lista descendentilor lui Iliescu si faptele lor merita o carte de învatatura pentru uzul românilor. Din coasta lui Adrian Nastase s-a iscat Victor Ponta, copilul sau de suflet si cel mai imoral tânar politician din epoca post decembrista. Mitoman irecuperabil, el a compromis pentru o buna perioada de timp sperantele în tânara generatie. La revolutie, si Traian Basescu era tânar. Iliescian ca toti ceilalti, s-a razvratit împotriva magistrului nu din motive de idealism, ci din cinism lucrativ. Duplicitar, cameleon, razbunator si diabolic, Basescu etaleaza în toata splendoarea modelul amoral comunist. Însa niciunul dintre urmasii lui Iliescu nu l-a egalat în materie de inteligenta. Toate progeniturile lui Basescu poarta pecetea inconfundabila a turnatorului lipsit de scrupule si a aventurierului. Si-a dorit cu atâta fervoare puterea, încât a calcat peste cadavre. Si-a construit o retea de interese polimorfe, de care nu vom scapa curând. Iar daca aceasta retea nu ar fi înca functionala, locul lui ar fi lânga Nastase, Dragnea ori Severin. La scoala lui Basescu s-a format o cohorta de tineri lipsiti de scrupule, în frunte cu Elena Udrea, e drept, azi doar umbra celei la care se gudurau tineri ca Emil Boc si multi altii, plamaditi din acelasi aluat dospit în laboratoarele secrete. Ultimul ne da lectii de liberalism, regasindu-se, cum altfel în „echipa câstigatoare” Cîtu. Dar de unde vin tinerele sperante liberale de azi? Istoria ne lumineaza. Si ei au fost zamisliti tot în urma unui pacat originar. Parintii lor fondatori sunt Câmpeanu, Ionescu-Quintus, iar mai apoi Valeriu Stoica, Tariceanu si de ce nu, Cîtu. Nimic surprinzator, întrucât PNL nu mai are lideri de anvergura de la Ionel Bratianu (mort în anul 1927). Nu toti cei care au trecut prin puscariile comuniste au iesit înnobilati. Cei ticalosi au fost consecventi cu ei însisi. Dar nu despre ei doresc sa vorbesc, ci despre un personaj precum Câmpeanu, care a provocat mai multa nedumerire si deziluzie decât speranta. Iar biografia celui de-al doilea lider liberal post decembrist, Mircea Ionescu Quintus, ma scuteste de orice comentariu. Orice încercare de a-i coafa fara talent imaginea este neavenita. Macar Quintus avea talent de epigramist. Nu am stiinta cum si-a compus operele de la Securitate. Poate tot cu talent, mai stii! Alti lideri liberali post decembristi! Se sparie gândul! De aceea sunt tentat sa-i îndemn pe tinerii liberali sa nu caute modele în istoria recenta. Sa încerce prin ei însisi. Dar pâna atunci îi invit sa faca un exercitiu de imaginatie: cum ar fi sa te revendici de la mostenirea lui Cîtu, Costel Alexe Tabla, Alexandru Muraru ori novisimul Chirica? Urmasii acestui veritabil bestiar politic sunt lupii tineri de azi. Însa putinii care se vor salva de magisteriul lor otravit nu vor avea nicio sansa, daca societatea româneasca nu va sanctiona aceasta clasa politica degenerata, care se autoreproduce prin viviparitate. Mihai Dorin este istoric si publicist
