În fiecare an, pe 1 octombrie, se aniverseaza Ziua Internationala a Persoanelor Vârstnice, asa cum a fost stabilita prin Rezolutia Adunarii Generale a ONU nr. 45/106 din 14 decembrie 1990. Cu acest prilej, la sediul Institutiei Prefectului, se întruneste Comitetul Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice. Seniorii se reuneau, ciocneau o cupa de sampanie, povesteau despre problemele vârstei lor, ascultau raspunsurile la interpelarile adresate unor institutii publice si organizatii neguvernamentale. Pandemia de COVID-19 a rarit sedintele seniorilor la care participam destul de des. Cu nostalgia întâlnirilor de altadata, am scris acest articol referitor la cauzele, dimensiunile si consecintele îmbatrânirii populatiei. În anul 1982, la Viena, s-a desfasurat prima Adunare Mondiala asupra Îmbatrânirii. Apoi, în anul 1991, au fost promulgate cele „Optsprezece principii ale Natiunilor Unite pentru persoanele în vârsta”, iar în anul 1992 Adunarea Generala adopta „Proclamatia asupra îmbatrânirii”. A doua Adunare Mondiala asupra îmbatrânirii s-a tinut la Madrid între 8 si 12 aprilie 2002, unde s-a adoptat un „Plan de actiune international revizuit asupra îmbatrânirii”. În raportul Adunarii de la Madrid se precizeaza ca îmbatrânirea demografica sau cresterea efectivului de persoane vârstnice în populatia totala este un fenomen durabil, fara precedent în istoria omenirii: de la 8- în 1950, ponderea vârstnicilor de 60 de ani si peste a urcat la 10- în anul 2000 si va ajunge la 21- în 2050. Sociologii si demografii definesc îmbatrânirea demografica ca fiind cresterea ponderii persoanelor vârstnice (65 de ani si peste) în cadrul efectivului total al populatiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârsta (tinerii si adultii), ca tendinta ferma si de lunga durata1. În rapoartele ONU privind populatia lumii, îmbatrânirea populatiei reprezinta cresterea inevitabila a ponderii persoanelor vârstnice care rezulta din scaderea fertilitatii si cresterea sperantei de viata, fenomene care caracterizeaza tranzitia demografica actuala. Procesul de îmbatrânire demografica este cel mai avansat în Japonia, Europa si America de Nord, continente cu tari dezvoltate, aflate în a doua faza a tranzitiei demografice caracterizata prin mortalitate scazuta, fertilitate scazuta, urbanizare, migratie, populatie îmbatrânita, economii avansate. Italia este una dintre tarile cu populatia cea mai îmbatrânita din Europa (peste 22- persoane vârstnice în populatia totala). Numarul mare de persoane vârstnice, familia extinsa formata din cel putin 3 generatii (bunici, parinti si copii), comunitatea de chinezi din Nordul Italiei si cursele aeriene frecvente dintre Italia si China au condus la explozia cazurilor de COVID-19 care au blocat sistemul medical italian în luna martie a anului 2020. Cu totii stim ca noul coronavirus îsi alege cu predilectie tintele din rândul persoanelor vârstnice, mai ales a celor cu sanatatea vulnerabila. Astazi, vizita nepotilor la bunici poate deveni fatala pentru acestia din urma, mai ales daca nu dispun de o protectie medicala: vaccin, masca medicala, distantare fizica. Cea mai importanta cauza a îmbatrânirii populatiei este scaderea natalitatii si a fertilitatii. Acest fenomen se petrece mai ales în tarile dezvoltate, avansate din punct de vedere tehnologic si informational. În aceste tarii, tinerii sunt tot mai preocupati de educatie, formare profesionala, cariera, petrecerea timpului liber si amâna casatoria, maternitatea. Statistica oficiala arata ca vârsta medie la prima casatorie a trecut de 30 de ani. Conform datelor ONU, pe termen lung, ponderea populatiei vârstnice va creste chiar si în regiunile unde natalitatea este superioara ratei de reproducere (2,1 copii) care reprezinta nivelul peste care se realizeaza înlocuirea generatiilor. În timp ce ponderea tinerilor în populatia totala scade, beneficiind de progresele stiintei medicale si a sistemelor de sanatate publica si privata, creste ponderea persoanelor vârstnice. Îmbatrânirea demografica este determinata si de amplificarea migratiei fortei de munca (populatia activa economic), supusa riscului fertilitatii, fapt care conduce la reducerea efectivelor populatiei tinere si adulte (0-64 de ani) în favoarea efectivului populatiei vârstnice. În cazul României, îmbatrânirea demografica este explicata mai degraba de scaderea natalitatii si migrarea unui contingent semnificativ de populatie tânara si adulta, decât de prelungirea vietii persoanelor vârstnice2. Cu ocazia Zilei Internationale a Persoanelor Vârstnice, Institutul National de Statistica (INS) a furnizat publicului o serie de date statistice referitoare la persoanele de 65 de ani si peste, care arata si dimensiunea procesului de îmbatrânire demografica. La 1 ianuarie 2021, persoanele în vârsta de 65 de ani si peste erau în România în numar de 3.707.080 reprezentând 19,3- din populatia rezidenta a tarii (19.186.201). Dintre vârstnicii existenti, barbatii însumau 1.496.280 (15,9- din totalul barbatilor rezidenti în România de 9.391.685 persoane), iar femeile 2.210.800 (22,6- din totalul femeilor rezidente în România de 9.794.516 persoane). Vârsta mediana si vârsta medie, doi indicatori care sunt relevanti pentru a arata gradul de îmbatrânire a populatiei unei tari plaseaza România sub nivelul Uniunii Europene, desi în ultimii 18 ani acestia s-au aflat în continua crestere. Indicele de îmbatrânire demografica a populatiei rezidente la 1 ianuarie 2021 a fost de 123,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere. Acest indicator se calculeaza ca raport, exprimat procentual, dintre persoanele vârstnice si persoanele tinere3. În plan teritorial, regiunile cu cei mai numerosi vârstnici, raportat la totalul populatiei rezidente sunt Sud-Vest-Oltenia, Sud-Muntenia si Sud-Est (peste 20- din total), urmate de Centru si Vest (cu câte 19,0-), Nord-Est (18,6-) si Nord Vest (18,1-), cea mai „tânara” fiind regiunea Bucuresti-Ilfov (16,8-). În regiunea de Nord-Est, judetul Iasi este cel mai tânar din punct de vedere demografic (cca. 15- persoane vârstnice în populatia totala), în timp ce judetul Neamt este cel mai îmbatrânit (peste 20- persoane vârstnice în populatia totala). Îmbatrânirea demografica implica o serie de consecinte socioeconomice care trimit la sustenabilitatea financiara a sistemelor publice si private de pensii, la cresterea cheltuielilor cu asistenta medicala si cu asistenta sociala a persoanelor vârstnice. Îmbatrânirea populatiei, inclusiv a populatiei active economic, corelata cu nevoia de forta de munca va impune o discutie despre modul în care se pot aduce în câmpul muncii acele resurse umane formate din persoanele vârstnice care dispun de capacitatea fizica si psihica necesara desfasurarii unor activitati economice. În spatiul public românesc se poarta deja discutii despre majorarea vârstnei de pensionare. Recent, s-a creat si cadrul legal pentru ca persoanele în vârsta de pensionare sa poata opta pentru continuarea activitatii profesionale. 1 Traian Rotariu, Demografie si sociologia populatiei. Structuri si procese demografice, Editura Polirom, Iasi, 2009. 2 Ciprian Iftimoaei, „Demographic Aging in France and Romania. A Comparative Statistical Analysis”, in Scientfic Annuals of Alexandru Ioan Cuza University of Iasi - Sociology and Social Work - Tom XI/2/2018. 3 INS, „Ziua Internationala a persoanelor vâstnice”, Comunicat de presa din 1 octombrie 2021, https://insse.ro/cms/. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
