De-a lungul istoriei s-a constatat ca momentele de mari dificultati economice au fost cele în care s-a pus anterior mare presiune asupra agentilor economici sau chiar s-a declansat o prigoana împotriva celor mai atenti cu propriul capital. Fara exceptie, istoria economiei ne arata ca pedepsirea sociala a celor mai întreprinzatori duce la blocaj. În plus, în momentele pe care astazi le numim atât de usor „crize”, daca guvernele au considerat ca gaurile din buget vor fi acoperite prin cresteri de taxe si prin impozitarea marelui capital, tot istoria ne arata ca rezultatul a fost o agravare a crizei. Sigur ca toata aceasta schema nu doar ca a fost experimentata de multiple ori de-a lungul istoriei, în contexte diverse si diferite, dar ea are si o logica greu de combatut. În momentul în care birurile cresc, agentii economici nu vor prospera ci, daca vor supravietui, îsi vor restrânge anvergura. Concomitent, cei care si-ar dori sa porneasca o afacere, vor avea dificultati suplimentare si cei mai multi dintre ei se vor lasa pagubasi. În aceste conditii, baza de impozitare se restrânge si, un guvern care a crescut taxele ca sa adune bani mai multi, de fapt va aduna mai putini. Un populist va veni sa spuna ca e criza, este greu, deci oamenii trebuie ajutati, poporul nu este vinovat. Va lua masuri împotriva agentilor economici - exact cei care, direct si indirect, finanteaza întreaga economie - pentru a oferi beneficii mari acolitilor si firimituri cetatenilor obisnuiti. O luna, doua, trei - va fi bine. Apoi lucrurile o vor lua razna la fel ca în Venezuela, avem în aceasta tara un studiu de caz potrivit. Un guvern liberal a încercat mereu sa încurajeze întreprinzatorii sa faca afaceri, va încerca sa extinda acest sector si eventual va relaxa sistemul fiscal pentru a sprijini aceasta extindere. Cu taxe mai mici si dintr- baza de societati comerciale active mai mare, se vor aduna bani mai multi la buget. Acesta este un efect pozitiv, iar al doilea efect pozitiv ar fi ca dezvoltarea sectorului economic, cresterea numarului de agenti economici ar rezolva în sine si alte probleme care altfel ar apasa pe aparatul de stat - gradul de ocupare este exemplul cel mai la îndemâna, dar în general, ar înflori tot felul de activitati pe care altfel statul ar fi trebuit sa gaseasca variante si solutii prin care sa le rezolve. Statele si guvernele care au curaj fac o reforma fiscala în acest sens si chiar investesc în programe ample de startup-uri cu o strategie inteligenta. Statele si guvernele mai fricoase maresc taxe si impozite cu o usurinta prea mare. Guvernele care au curaj aplica o strategie inteligenta în asa fel încât sa ofere încredere si speranta. Guvernele fara viziune nu au niciun fel de rabdare si stau cu ochii pe conturile celor care au acumulat mai mult.
