Da, istoria o scriu învingatorii, dar o scriu si istoricii. Uneori chiar si poetii. Si când spun aceasta, gândul îmi zboara la Homer. Poate ca nici aheii, nici troienii nu a fost atât de viteji pe câmpul de lupta cum apar în scrierile sale. Homer a prezentat faptele prin prisma sa poetica. De aici si toata grandoarea si maretia ce sfideaza veacurile. * Pe fondul evenimentelor de acum, din ce în ce mai straniu suna cuvintele lui Malraux, care pareau pâna mai ieri o butada: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!” Ne îndreptam cu pasi din ce în ce mai repezi spre ultima varianta. Dumnezeu pare sa fi fost izgonit din lume. În locul lui, mai marii lumii acesteia au ales manipularea.Au ales crizele. Au ales razboaiele. Au ales bomba atomica. Au ales setea de putere si goana dupa bani. * Anul 2022 poate fi privit ca un an al bilanturilor si al unor experiente împinse spre limita ce nu s-au asezat înca într-o matrita atemporala ca sa putem trage concluzii cât de cât pertinente. Întrebat fiind cum vede Revolutia Franceza din anii 1789-1799, care a schimbat profund istoria Frantei, marcând declinul monarhiei, si al bisericii, dar si aparitia democratiei si a statelor nationale, liderul chinez Deng Xiaoping, creatorul Chinei moderne si unul dintre cei mai mari reformatori ai lumii, a raspuns cu o butada: „A trecut prea putin timp de atunci ca sa pot avea o viziune clara asupra evenimentelor.” Trecusera, totusi, mai bine de doua secole. Dar pentru Deng doua secole însemnau prea putin. A fost, într-adevar, o butada? Prins în chingi, Deng a preferat sa dea acest raspuns. Raspunsul lui are însa si o fata de nevazuta, mai putin perceptibila judecatii noastre. În ce sens? În sensul ca evenimentele ce se deruleaza în prezent sau cele ce se vor derula într-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, modifica, deseori chiar radical, perceptia noastra asupra evenimentelor ce s-au desfasurat în trecut. Desigur, am fi vorbit altfel despre Comuna din Paris, despre Revolutia Franceza si despre comunism daca pe scena istorica a lumii nu s-ar fi derulat Revolutiile burgheze din 1848, urmate apoi de Primul Razboi Mondial si de Marea Revolutie Socialista din Octombrie 1917, care a amplificat la o alta scara atrocitatile petrecute în timpul Revolutie Franceze. Ce s-ar fi întâmplat însa daca si Germania care s-a jucat cu focul finantând revolutia bolsevica (sa nu uitam episodul locomotivei blindate burdusita cu bani cu care s-a întors Lenin în Rusia), ar fi cazut la rândul ei prada bolsevizarii? Sa nu uitam de Liga Spartachista, miscare revolutionara marxista, fondata în Germania la sfârsitul Primului Razboi Mondial de catre Karl Liebknecht, Clara Zetkin si alti militanti de stânga, care au încercat, pornind de la modelul revolutiei bolsevice din Rusia - si erau cât pe ce sa reuseasca - sa instaureze un regim similar în Germania. Sau: cum am fi judecat astazi Revolutia franceza daca n-ar fi existat ororile petrecute în lagarul socialist si comunismul ar fi avut o fata umana? Prin urmare, raspunsul lui Deng Xiaoping e unul profund, asupra caruia merita sa meditam ceva mai mult, mai ales atunci când ne pronuntam asupra unor evenimente fierbinti de pe glob. Într-adevar, prezentul si viitorul modifica perceptia noastra asupra trecutului si asupra întregii istorii. În afara de aceasta, sunt anumite informatii si documente secrete pastrate în arhive care sunt desecretizate si aduse la cunostinta publicului mult mai târziu. Or, fara ele, judecata noastra e subiectiva si hazardata. * Mai zilele trecute glontele razboiului nuclear ne-a trecut vâjâind pe lânga tâmple, dar de data asta, parca întelegându-se la unison, liderii occidentali, începând cu presedintele Poloniei, Andrzej Duda, si terminând cu Rerep Erdoğan si Joe Biden, au reactionat cu maxima prudenta, astfel ca declansarea celui de-al Treilea Razboi Mondial a fost evitata. Nu stim însa pentru cât timp, caci lucrurile oricum sunt scapate din frâu. Noi însa, vorbesc de România, ca de obicei, am dat dovada de mult mai mult zel decât ar fi fost cazul. Si nu au pus gaz pe foc nici presedintele Iohannis, nici premierul Ciuca, cum ne-am fi asteptat, ci liderul PSD-ului, dl. Marcel Ciolacu, care s-a inflamat tot, fiind gata-gata sa ne bage în razboi. Dar a primit si el, probabil, semnale din exterior ca e cazul sa-si domoleasca tonul si, în cele din urma, s-a domolit, gasind o alta baricada pe care sa lupte, dându-si, în semn de indignare, nu numai poalele, ci si ochii peste cap. Ca razboiul nuclear batea la usa, nu mai încape nici o vorba. Nu ar fi contat daca bomba cazuta pe teritoriul polonez ar fi fost trasa de Rusia sau de Ucraina, putea sa fi fost trasa si de papa Pius, daca NATO ar fi vrut sa se implice în razboi cu Rusia, astazi conflagratia s-ar fi întins în toata Europa. Si de aici s-ar fi revarsat în Asia si Africa. Dar liderii NATO nu au dorit acest lucru. Ei stiu ca o confruntare directa între NATO si Rusia se va termina cu un razboi devastator si de aceea stau de o parte. Singurul care continua sa se agite e presedintele Zelenski. El ar fi dorit ca reactia NATO sa fie alta, dar nu i-au iesit pasientele. Acum, nu. S-ar putea sa-i iasa alta data. În fine, toata aceasta vâjâiala s-a terminat în coada de peste. Si când spun asta ma gândesc la straniul dialog telefonic pe care l-a avut în toiul evenimentelor presedintele Poloniei, Andrzej Duda cu un hacker agent rus care s-a dat drept Macron. Dialogul a fost hilar. Si când te gândesti ca am fost la un milimetru de razboi, îti vine, vorba cuiva, sa lasi totul balta si s-o iei în goana urlând pe strazi. Ce lume! * Se spune ca istoria o scriu învingatorii. În acest sens, ar fi foarte interesant sa vedem în ce lumina se va prezenta Ucraina când va învinge Rusia. Caci de învins, se pare ca o va învinge. În prezent, Rusia e încoltita din toate partile. Sansele sale de câstig sunt foarte mici. Ucraina va învinge Rusia pentru ca beneficiaza de sprijinul militar si logistic, si nu numai logistic, al NATO, al UE si al altor tari de pe mapamond. Desigur, aceasta istorie ar trebui s-o scrie NATO. Dar NATO va prefera sa stea în umbra. Istoria, daca va câstiga razboiul, o va scrie Ucraina. Sunt curios cum va arata Zelenski atunci când va cuceri Kremlinul. Îl va tenta tronul imperial al lui Putin sau va prefera sa-si sacrifice orgoliul si imensa sete de putere, specifice oricarui conducator, în favoarea democratiei? Cu siguranta, Zelenski va alege democratia. Sau, poate, ca va da cu banul. Si banul se va învârti mult timp pe muchie pâna va cadea pe masa. Atunci cu totii vom rasufla usurati. În lume se va reinstaura, cel putin pentru un timp, pâna la un nou razboi, democratia. Da, istoria o scriu învingatorii, dar o scriu si istoricii. Uneori chiar si poetii. Si când spun aceasta, gândul îmi zboara la Homer. Poate ca nici aheii, nici troienii nu a fost atât de viteji pe câmpul de lupta cum apar în scrierile sale. Homer a prezentat faptele prin prisma sa poetica. De aici si toata grandoarea si maretia ce sfideaza veacurile. În ce ma priveste, as dori ca istoria acestui razboi nimicitor sa fie scrisa de un autor cum a fost Gogol, care a scris si epopeea lui Taras Bulba, dar si Mantaua si, mai cu seama, Suflete moarte. Oare câte suflete trebuie sa mai piara în razboi ca aceasta istorie tragica si plina de orori sa se transfere de pe câmpul de lupta în paginile unei epopei?! * Întrebat fiind de maramureseanul Echim Vancea într-un numar recent al Bucovinei literare (Nr. 7-8-9/2022) daca mai este „poetul o poarta spre transcendent si un curtezan neobosit al nemuririi”, prietenul sau, poetul nemtean Adrian Alui Gheorghe a raspuns astfel: „În esenta da, poetul aspira tot spre un fel de nemurire, numai ca în galagia generala nu i se mai aude nici glasul, nu i se mai citeste, nici aspiratia în gesturi. În acceptia generala, poezia este un handicap pentru om, pentru cetatean, iar poetul este, s-ar parea, un individ cu ceva probleme de orientare într-o lume care a trecut decisiv de partea materialitatii. Visatorii ar trebui izolati pe insule pustii, ca sa nu sminteasca pe indivizii sanatosi si bine orientati. De când mall-ul a devenit biserica, templu, raiul este un depozit urias cu lucruri colorate si inutile.” Visatorii, oricum am lua-o, sunt izolati. Ei nu traiesc însa pe insule pustii. Traiesc în lumea propriilor lor himere. Dar nu din pricina lor multimea „indivizilor sanatosi si bine orientati” intra în sminteala. Sminteala lor nu tine de himere. Ei se smintesc din pricina manipularii, a oportunismului si a obedientei de care dau dovada... Din pricina lor lumea devine pe zi ce trece tot mai nociva. Dumnezeu sa-i aiba în paza lui. Sa ne întoarcem la poezie. Citându-l din G. Calinescu, poetul Echim Vancea îl întreaba pe colegul sau de generatie, poetul Adrian Alui Gheorghe, daca poezia mai este si astazi „un ceremonial, ineficient, de-a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale. Ca sa se faca întelesi, poetii se joaca, facând ca si nebunii, gestul comunicarii, fara sa comunice în fond nimic decât nevoia fundamentala a sufletului uman de-a prinde sensul lumii”. Si iata raspunsul sublim al poetului Adrian Alui Gheorghe: „Ceea ce vedem dintr-un om este vârful anemic al unui aisberg urias, al carui corp (hipnotic) este undeva în strafunduri”. Ca sa putem accede la Titanicul scufundat în noi, trebuie sa coborâm cu ochii închisi în împaratia nesfârsita a somnului, trecând din oceanul planetar înapoi în oceanul placentar. Si dupa acest fileu, vine si lovitura de gratie, raspunsul legat de transcendenta: „Fiecare individ are partea lui de inexprimabil, de necunoscut, de magic, de divin, numai ca nu toata lumea este interesata de acest lucru... Poezia este o nebunie, pentru ca ea încearca sa taie în mici felii un univers infinit folosind o aripa de libelula.” Superba metafora. Un adevarat poem. Nichita Danilov este scriitor si publicist
