Chiar si în aceasta perioada de criza economica severa valorile culturale vor ocupa un rol tot mai proeminent în disputele politice si electorale din spatiul occidental. „Da valorilor crestine universale, nu violentei islamiste. Da frontierelor sigure, nu migratiei în masa. Da civilizatiei noastre si nu celor care vor sa o distruga.” Discursul noului premier italian, Giorgia Meloni, în esenta unul anti-globalist si în favoarea valorilor traditionale, respinge temele fundamentale ale ideologiei progresismului, curent care a devenit în ultimele decenii extrem de influent în zona stângii liberale, la Bruxelles, în Europa Occidentala si la Washington, la nivel politic, în spatiul academic, în mass-media si, în ultima vreme, în corporatii. Victoria Giorgiei Meloni, venita la scurta vreme dupa ce o coalitie de dreapta câstigase alegerile din Suedia, o tara unanim considerata un adevarat bastion al stângii liberale, data constant de exemplu peste Ocean, a provocat un adevarat soc, unul insuportabil, scrie The New York Times. Rezultatele alegerilor din Suedia, din Italia, si acum, iata, si ale celor din Israel, care au marcat revenirea la putere a lui Bibi Netanyahu, care au propulsat la guvernare formatiuni care resping explicit „valorile culturale oficializate” sau unele abordari de politica externa (de pilda în cazul Israelului) îmbratisate de cea mai mare parte a elitelor occidentale, au fost primite, previzibil, cu extrema nervozitate, au provocat chiar panica. Titlurile de pe burtierele canalelor de televiziune internationale, relatarile principalelor agentii de presa, analizele sau articolele de opinie din cea mai mare parte a cotidianelor din America si Europa, au avansat scenarii cvasi-apocaliptice vorbind cu gravitate si maxima îngrijorare despre pericolul unei reîntoarceri a fascismului în întregul spatiu occidental. Mai ales daca, asa cum pare la momentul scrierii articolului, alegerile intermediare vor schimba radical în favoarea Republicanilor configuratia de putere din Statele Unite. Într-un dialog UnHerd, Freddie Sayers l-a întrebat pe jurnalistul suedez Ivar Arpi cum se explica deplasarea spre dreapta a electoratului din tara sa. Motivul principal, spune Arpi, este impactul imigratiei necontrolate si a valului de violente, crime, violuri, atacuri armate, care l-a însotit. Daca pâna în 2015 integrarea imigrantilor a fost în general un succes, spune Arpi, valul masiv, venit în special din Siria si Afganistan, nu a mai putut fi gestionat, lucrurile au scapat de sub control, cu efecte destabilizatoare asupra populatiei. Conditionate de constrângeri ideologice, guvernele social-democrate fie au ignorat fenomenul, acuzând mai degraba intoleranta societatii, fie au venit cu „solutii” de-a dreptul ridicole: lectii de democratie de doua saptamâni pentru imigranti sau iPad-uri gratuite oferite tinerilor din comunitatile de imigranti în care s-au înregistrat proteste de strada violente. „Întreaga societate suedeza este marcata de un profund pesimism”, mai spune Ivar Arpi. Acum multi se agata de speranta ca noul guvern va face în sfârsit ceva, în ciuda atacurilor agresive din mass-media la adresa sa. Dar societatea este divizata. „Daca întrebi Stânga, suntem în momentul 1933 din Germania, iar daca întrebi Dreapta suntem în 2022, în sfârsit începem sa ne ridicam la înaltimea provocarii.” Chestiunea imigratiei scapate de sub control, în mod deliberat cred multi în Statele Unite, o regasim peste tot unde asistam la o rejectare masiva a partidelor traditionale, a caror credibilitate e prabusita. Este însotita si de respingerea curentului „woke” neo-marxist care, dupa ce a acaparat în buna masura spatiul universitar, s-a extins la nivelul elitelor din structurile statului, inclusiv al serviciilor secrete si al armatei, la cel al corporatiilor si al mass-media. Fara o replica cât de cât consistenta, în planul valorilor culturale, din partea formatiunilor de centru dreapta, care practic s-au predat. Angelo Codevilla crede ca aceasta oligarhie, compusa din birocratia federala si statala din mediul corporatist, din educatie, din spatiul cultural si mass-media „controleaza ceea ce se poate sau nu se poate spune - sub amenintarea excluderii din societate” îsi impune agenda „utilizând ca pretext o serie tot mai extinsa de «urgente», de la coronavirus, amenintari ale «terorismului intern». la «catastroficele schimbari climatice» sau «rasismul diabolic», sub forma unor edicte pe care le impun prin mijloace anti-democratice - de la presiuni si amenintari sociale, la cenzura corporatista impusa de platformele digitale sau decizii birocratice”. Este departe de a fi un fenomen american, desi peste Ocean, tusele sunt mai îngrosate. De pilda Le Figaro vorbeste despre o „cancel culture” a la francaise, pastorita de noii „arbitri intoleranti ai gândirii” care „viseaza sa adopte legi morale prin care sa-si extinda puterea excomunicându-i, fara mustrari, de peste tot pe toti cei care nu gândesc ca ei. Nu mai dezbatem, dinamitam. Într-un cuvânt: eliminam. Insulta a înlocuit argumentul, procesul, controversa”. „Pentru liberalii occidentali, fiecare parte a platformei «de centru-dreapta» de aparare a civilizatiei occidentale este fascism”, scrie Melanie Phillips pe fluxul sau din Substack, cu trimitere la eticheta de „extrema dreapta” pusa Giorgiei Meloni. „Pentru astfel de oameni, cultura si valorile istorice ale Occidentului sunt ele însele extremiste, crude, opresive, rasiste, xenofobe, islamofobe si neonaziste. Dar tocmai aceasta demonizare a determinat atât de multi alegatori traditionali sa sprijine lideri a caror agenda poate fi într-adevar autoritara sau iliberala.” (Va urma) Text aparut initial în „Cronicile Curs de Guvernare”
