Un iesean din Cotnari s-a suparat pe tot neamul. Acesta s-a adresat Judecatoriei Hârlau cerând emiterea unui ordin de protectie împotriva unei verisoare primare, a unui verisor, a unui nepot de vara si a cumnatului. Daca magistratii ar fi aprobat emiterea ordinului de protectie, ar fi însemnat practic ca rudele sateanului sa nu mai poata iesi din casa. Aceasta pentru ca ordinul de protectie presupune ca cel împotriva caruia este emis sa nu aiba dreptul de a se apropia de victima, trebuind sa pastreze o distanta minima, de regula de 50-100 de metri. Or, verisoara locuieste la 50 de metri de reclamant, verisorul la 100 de metri, nepotul la 50 de metri, iar cumnatul la doar 30 de metri. Judecatorii au invocat însa din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii. Astfel, Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice limiteaza membrii de familie împotriva carora se poate cere emiterea ordinului la rudele sau afinii de gradul întâi, la care se adauga tutorele sau reprezentantul legal. Împotriva verisorilor nu se poate cere emiterea unui ordin de protectie. Totusi, el poate fi cerut împotriva cumnatului, pentru ca legea mentioneaza printre membrii de familie si pe fratii sotiei sau partenerei, aspect pe care judecatorii din Hârlau nu l-au luat însa în calcul. Pe de alta parte, ordinul de protectie se emite pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru viata, integritatea ori libertatea unei persoane. Reclamatia sateanului nu cuprindea elemente concrete care sa contureze felul în care se simtea acesta amenintat de rude. Cererea sateanului a fost respinsa, ca inadmisibila. Singurul care a pierdut din dorinta acestuia de a-si aduce neamurile în fata instantei a fost statul, care a achitat 1.000 de lei ca onorarii avocatilor din oficiu.
