Drum bun, cale bătută

Daca Mirel Radoi nu poate fi întors la echipa nationala pentru probabilele meciuri de baraj, FRF poarta o mare parte de vina. Nu se poate uita titlul dat de „Gazeta Sporturilor” la finele anului 1999, când FRF-ul Nasului l-a demis pe selectionerul Victor Piturca, cel care calificase România la Euro 2000, din cauza unui conflict pe care acesta l-a avut cu corifeii marii generatii daurite, Hagi-Popescu-Petrescu, izvorând din problema drepturilor salariale. A urmat un santaj oribil, o pata neagra pe blazonul unor fotbalisti pâna atunci ireprosabili. „Ori el, ori noi”. Un ultimatum, care mai voalat sau nu, a fost regretat chiar si de ilustrii sai initiatori. Si reactia presei daurite a fost în ton cu vremurile, iar titlul pe masura aurului obtinut de fotbalul românesc din 1990 pâna în 2000. Nu-i putem spune lui Mirel Radoi „du-te învârtindu-te” fiindca nici nu se cunoaste prea bine daca el stie sa se „învârteasca”. Ne crucim, însa, la gândul gestului orgoliosului Mirel dupa victoria chinuita în fata Armeniei. Ce-ti veni, fratâne, sa pleci taman amu când ai reusit sa închegi cât de cât o nationala a Românie? De ce nu plecasi, soro, dupa meciul ala de la Reykjvik, sau isprava si mai si de la Erevan, unde pâna si celebrul post local de radio a amutit de uimire? Atunci, toata lumea îi cerea demisia, cu exceptia câtorva nebuni printre care am onoarea sa ma prenumar, care cereau, în sfârsit, o continuitate la nationala. „Ei, iote pozna ca atunci n-am vrut, acum v-am copt-o: daca voi ma vreti, eu nu va mai vreu”. Ce sa fie, ce sa fie? Un conflict cu conducerea FRF care l-a tinut pâna mai ieri în brate? De la ce sa fi pornit? De la insistenta unora ca s-o lase mai moale cu echipa eminamente ofensiva si sa-si întareasca faza ofensiva? Greu de crezut fiindca meciurile din toamna au aratat ca Mirel (s-avem pardon, înca învatacel în meseria de antrenor) a plecat urechea la sfaturile lui Mihai Stoichita si nu numai ale acestuia. Când l-a „inventat” pe Nedelcu cerber în fata aparari a dovedit asta. Prime, salarii si alte chestii financiare? Lumea spune ca Mirel nu e ahtiat dupa bani ca unii oameni de fotbal mult mai înstariti. Dorul de a antrena o echipa de club? Greu de spus, fiindca dupa cele doua baraje de sustinut cu tricolorii, Mirel ar fi fost liber ca pasarea cerului sa zboare spre raiurile saudite sau chinezesti. Cât despre relatia cu FRF, vorba maestrului Topârceanu, e lung prilej de vorbe si de ipoteze si nu stie nimeni ce-a fost între ei. Categoric, ideal ar fi ca Radoi sa accepte amiabil conducerea nationalei României macar pentru aceste doua jocuri de baraj. E greu de implantat acum o alta conceptie tehnica pentru doua meciuri. FRF are o vina imensa, ar fi putut fi acum în situatia de a-l obliga pe Radoi, nu de a-l ruga, sa cotinue si cu barajele. Asta daca mai numitul for folosea câtiva neuroni în plus la întocmirea contractului. Dar, acum, FRF se afla la mâna lui Radoi si nici o solutie viabila de antrenor bun si ieftin pentru doua meciuri nu se prea întrezareste. Mirel Radoi - spun colegii sai - e greu de întors din drum. Ceea ce ar însemna, pentru unii, tarie de caracter. Pentru altii, înseamna un fel de instabilitate psihica, ca spargerea la nervi a unui hidrant de la Bistrita, de exemplu. Mirel, în realitate, o domnisorica cu naturelul simtitor, se teme de o noua excursie în gura lupilor dupa aceste jocuri (eventual) decisive. Ce-ar fi pierdut, Mirel Radoi, la aceste baraje? În urma traseului sinuos, la adunarea finala, selectionerul a ramas cu temele facute. Cu ce îl mai puteau trage în jos înca doua meciuri? Tricolorii nu joaca iar cu Islanda sau Armenia, ci cu echipe ca Polonia, Suedia, Croatia, poate chiar Spania & Portugalia, pe terenul lor. Cine-i poate cere, imperativ, victoria? Din contra, la aceste meciuri, orice plus în jocul tricolorilor, ar însemna un bonus în CV-ul de selectioner, sau antrenor. De dragul aceleiasi continuitati, exprimam speranta ca FRF îl va convinge pe Radoi sa termine ceea ce a început: campania pentru Qatar2022. Daca nu va dori, îi vom ura simplu drum bun, cale dreapta si batuta, fara învârtituri ca în celebrul îndemn adresat lui Piturca în 1999. PS: Am considerat cu buna stiinta ca victoriile în meciurile din noiembrie, cu Islanda si Liechtenstein sunt de la sine întelese. Bineînteles ca exista si marja de nesiguranta, dar am facut-o pentru a simplifica ideile. Altfel, daca se întâmpla altceva în cele doua meciuri, Radoi a spus singur ce trebuie sa faca cu carnetul de antrenor!


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi